O ofertă de nerefuzat: o taxă globală pe avuţie. Miliardarii ar urma să plătească cel puţin 2% din averea netă pe an. Celebrul economist francez Thomas Piketty iese din nou în prim-plan cu impunerea unei taxe care să vizeze bogaţii care abuzează de "dreptul miliardarilor de a plăti taxe zero"

Paris School of Economics se găseşte pe locul dezolant al fostei Ecole Nor­male Superieure pentru fete, într-o zonă ferită de la marginea a oraşului care nu iese cu nimic în evi­denţă. PSE a fost fondată în 2006, iar cursu­rile sale sunt doar pentru masteranzi şi doctoranzi. Nu dispune nici pe departe de fonduri de dotare de amploarea celui al Universităţii Harvard, de 53 miliarde de dolari. Şi totuşi, influenţa sa este una remarcabilă, scrie Financial Times.

Preşedinta şcolii, Esther Duflo, este o laurea­tă a premiului Nobel pentru economie recent întoarsă de la Harvard în oraşul său natal. Cofondatorul PSE, Thomas Piketty, a fă­cut mai multe eforturi de­cât oricine altcineva pen­tru a pune inegalitatea pe agenda profesiei sale. Cu două decenii în urmă, a­cesta a supervizat de ase­me­nea lucrarea de master a actualului star al şcolii, Gabriel Zucman, al cărei subiect a fost dacă taxele mari îi determină pe cei bogaţi să emigreze.

Astăzi Zucman, în vârstă de 38 de ani dar cu o înfăţişare de puşti, câştigător al John Bates Clark Medal pentru tineri economişti, care precede adesea un premiu Nobel, conduce o mişcare care militează pentru impunerea unei taxe globale pe avuţie celor superbogaţi.

Observatorul Fiscal al UE, pe care Zucman îl conduce, a găzduit o conferinţă în aprilie la PSE pentru comunitatea restrânsă, dar globală, strânsă în jurul acestei taxe. În afară de eco­no­mişti, au fost prezenţi delegaţi ai FMI, guvernu­lui brazilian, partidului muncitorilor din Belgia şi un oficial de la OCDE. Mesajul conferinţei: super-bogaţii plătesc taxe mai mici decât oamenii de rând, însă Zucman şi followerii săi intenţio­nează să schim­be acest lucru.

Deşi speakerii de la conferinţă au fost aproape în întregime bărbaţi, dome­niul lor a fost deschis de o femeie. În 1941, Helen Tarasov, oficial al Departamentului american al Comerţului, a fost coautoarea unei mono­grafii cu titlul „Cine plăteşte taxele?“.

A fost nevoie de aproape încă 80 de ani pen­tru a se estima ce rate ale taxelor plătesc de fapt superbogaţii. „Miliardarii sunt foarte vizi­bili, dar nu şi în majoritatea statisticilor publi­ce“, declara Lucas Chancel de la universitatea pariziană Sciences Po, la conferinţă. Declara­ţiile acestora de venit sunt modeste pentru că averea lor derivă de obicei nu din muncă, ci din participaţiile deţinute la companii.

Cei superbogaţi rar plătesc mult în contul taxelor pe aceste participaţii. Majoritatea sunt suficient de lichizi pentru a-şi lăsa profiturile în companii. Astfel, munţii lor de bani cresc, neim­­po­zitaţi şi adesea ascunşi în holdinguri. Cum se poate determina avuţia celor su­perbo­gaţi? Din 2018, Piketty, Zucman şi cola­bora­torul acestora Emmanuel Saez au condus un efort global de măsurare a veniturilor naţio­nale. Piketty şi colaboratorii au înfiinţat World Inequality Database (WID) la care au contri­but cu date peste 200 de economişti. Ceea ce au găsit sugerează că superbogaţii sunt mai bogaţi şi mai numeroşi decât se crezuse iniţial.

Conferinţa a început cu prezentări legate de ţări diverse, însă rezultatele au fost surprin­zător de similare: superbogaţii fiecărei ţări sunt subtaxaţi comparativ cu oamenii de rând.

Unul dintre cei prezenţi la conferinţă a în­ce­put să formuleze o întrebare: „Din toate aceste prezentări, se pare că ar trebui să taxăm miliardarii…“ înainte de a fi întrerupt de un râs general. Da, acesta este mesajul. Iar o politică în acest sens ar putea să se contureze în curând.

Proiectul lui Zucman este ca fiecare miliar­dar să plătească taxe anuale totale egale cu cel puţin 2% din avuţia proprie. Acesta ar fi nivelul care ar însemna că miliardarii suportă aceeaşi rată a taxelor ca toţi ceilalţi. Dacă vreun miliar­dar plăteşte mai puţin de atât, atunci orice ţară în care acesta face afaceri ar putea percepe taxe adiţionale pentru a se ajunge la 2%. De exemplu, Brazilia sau Franţa l-ar putea taxa pe Jeff Bezos, fondatorul Amazon, din moment ce compania sa operează acolo.

„Este o propunere îndrăzneaţă, dar şi mo­des­tă în acelaşi timp“, a arătat Zucman. Acesta a explicat că punctul său de pornire a fost să în­veţe de pe urma „eşecului“ majorităţii taxelor euro­pene anterioare pe avuţie. În timp ce aces­tea au afectat milionarii, taxa sa nu i-ar viza nici măcar pe cei cu averi de 4,8 milioane de euro.

Nu este nici pe departe o revoluţie. În­tr-ade­văr, 2% nici măcar nu ar reduce inegalita­tea, în condiţiile în care avuţia miliardarilor creşte cu 7% pe an. Piketty, care susţine planul lui Zucman, susţine că acesta este doar „un prim pas util“.

UE susţine de multă vreme cercetările lui Zucman. Însă marele progres pentru acesta a venit anul trecut, când Brazilia, gazdă a sum­mi­tului G20, l-a invitat să-şi prezinte planul în faţa miniştrilor de finanţe prezenţi. Brazilia a reuşit să-l convingă chiar şi pe preşedintele Argenti­nei Javier Milei să cadă de acord cu o declaraţie comună: „Cu respect deplin pentru suveranita­tea fiscală, vom încerca să cooperăm pentru a ne asigura că superbogaţii sunt taxaţi eficient“.

Lucrurile au luat astfel un modest avânt la nivel global. Iar Zucman este optimist. Sondajele indică o amplă susţinere publică pentru taxa de 2%. Zucman spune că puţine partide politice îndrăznesc să i se opună pentru că acest lucru ar însemna că acestea susţin „dreptul miliardarilor de a plăti taxe zero“. Iar chiar dacă o taxă minimă începe de la o bază scăzută, odată implementată, poate fi majorată.

Zucman spune că o taxă globală poate funcţiona chiar dacă unele ţări, inclusiv SUA lui Trump, o evită. Bogaţii pot fi taxaţi oriunde fac afaceri. Celor care se mută în paradisuri fiscale li se poate percepe o taxă de ieşire. Dacă rezidenţii din Franţa se mută de exemplu în Elveţia cu taxe mai mici, Zucman vrea ca Franţa să continue să-i taxeze ani întregi. Scepticii rămân neconvinşi.

Un posibil rezultat ar fi ca un număr mai mare de ţări să majoreze taxele pe cei bogaţi, fără a introduce taxe pe avuţie. Punctele de început ar putea fi taxe mai mari pe câştiguri de capital şi moştenire. Aceasta ar fi în spiritul mişcării lui Zucman.

Piketty, care a ascultat cu mare atenţie ceea ce s-a discutat, a urcat pe scenă la final pentru a binecuvânta mişcarea. Acesta a declarat că speră la un „val de reformă“ cum s-a întâmplat între anii 1910 şi 1940 când ţările dezvoltate au adoptat taxe „foarte progresiste“ pe venituri.

„Întotdeauna sunt oameni care spun că cei bogaţi sunt prea puternici, nu se va întâmpla nimic“, a declarat Piketty cu dispreţ. Într-adevăr, acesta a fost cazul decenii la rând. Însă Paris School of Economics este un luptător formidabil.