Nu e deloc distractiv să te bazezi pe alte ţări pentru necesarul de energie când marile puteri încep să-şi folosească resursele ca pe o armă. Europa descoperă acest lucru pe calea grea, din nou, scrie Carol Ryan, editorialist la The Wall Street Journal.
Uniunea Europeană nu dispune de rezerve energetice bogate ca Orientul Mijlociu sau America. Dependenţa sa de importuri este în creştere pe măsură ce câmpuri petroliere şi gazeifere ca bazinul Mării Nordului se epuizează, iar politicile pe climat elimină treptat combustibilii fosili mai murdari.
Importurile ca procent din necesarul de energie al regiunii au crescut de la 50% în 1990 la 58% în prezent, relevă o analiză a băncii centrale americane (Fed).
Alţi mari importatori precum China sau India îşi acoperă în procent de 24 şi respectiv 37% din nevoile de energie din surse externe. Chiar şi la procentul scăzut de 24%, Beijingul consideră dependenţa sa de importuri drept o vulnerabilitate majoră.
Dependenţa de importuri s-a întors împotriva Europei de mai multe ori în ultimii ani. Rusia şi-a oprit livrările de gaze prin conducte către UE la scurt timp după lansarea războiului din Ucraina în 2022, provocând o criză majoră.
UE a cheltuit echivalentul a 3,8% din PIB-ul său pe importuri de energie în 2022, după scumpirea dramatică a petrolului şi gazelor.
În vara anului trecut, Casa Albă s-a folosit de dependenţa Europei de importuri pentru a cere o creştere a achiziţiilor de petrol şi gaze din SUA în schimbul unui tarif mai mic. Qatarul a ameninţat cu reducerea livrărilor de GNL dacă Bruxellesul nu-şi diluează reglementările pe climat.
Europa a devenit mai dependentă de SUA de la criza cu Moscova. Procentul reprezentat de America în importurile de GNL ale Europei a urcat la 60% în T3/2025, de la 28% în aceeaşi perioadă din 2021.
Înlocuirea gazelor ruseşti cu GNL american a avut logică la vremea respectivă, iar UE nu a pus la îndoială că SUA sunt un aliat de încredere.
Însă ameninţarea lui Trump de preluare a Groenlandei a zguduit Europa. Acum, Europa practic trebuie să decidă dacă va apela la SUA sau China pentru a-şi păstra luminile aprinse. Dacă continentul va produce mai multă energie solară şi eoliană pe plan local, va comanda cea mai mare parte a echipamentelor din China.
La Davos, secretarul american pe comerţ Howard Lutnick a declarat că aceasta este o idee proastă, care va subordona Europa Beijingului. Însă nici SUA nu se comportă ca un aliat de încredere. Deocamdată, Trump a renunţat la ameninţarea cu Groenlanda, dar pentru cât timp? Şi la ce s-ar mai putea aştepta Europa de la administraţia sa volatilă?
Chiar lăsând politica deoparte, Europa are nevoie să-şi reducă facturile la energie dacă vrea să-şi protejeze industria locală. Potrivit ultimei evaluări a Comisiei Europene legată de competitivitatea regiunii, companiile din Europa plătesc de două ori mai mult pentru electricitate decât ar face-o în SUA. Electricitatea produsă pe plan intern ar ajuta continentul să evite volatilitatea preţurilor provocată de geopolitica tensionată.
Poate că temerile legate de climat nu mai sunt la modă peste Atlantic, însă în Europa acestea contează încă. Reducerea dependenţei de combustibilii fosili pare a fi cea mai bună şansă a Europei de a-şi salva sectorul manufacturier şi a evita ca alte guverne să îi dicteze ce să facă, în opinia editorialistei The Wall Street Journal.
