Cele mai afectate de această problemă sunt oraşe dintre cele mai prospere din lume, precum Londra, New York sau Tokyo, dar şi oraşe unde locuitorii au venituri mai modeste, precum Beijing, Sao Paulo sau Buenos Aires, potrivit unui studiu al companiei de cercetare McKinsey Global Institute (MGI), scrie Financial Times.
Studiul ia ca reper diferenţa dintre costul unei locuinţe pe care o persoană o consideră ca oferind un nivel acceptabil de trai şi costul „rezonabil“ al unei locuinţe, pe care acea persoană şi-l permite. Costul „rezonabil“ este de maximum 30% din venit. „Accesibilitatea preţurilor locuinţelor a devenit o problemă socială şi economică majoră care afectează miliarde de oameni“, avertizează Jan Mischke, unul dintre autorii raportului.
Pentru prima dată în istorie, mai mult de jumătate din populaţia mondială locuieşte în mediul urban, iar potrivit estimărilor ONU, oraşele vor ajunge până în 2050 să adăpostească două treimi din populaţia lumii. În România aproximativ 55%din populaţie trăieşte la oraş, potrivit unui raport al Băncii Mondiale.
MGI a calculat ponderea costurilor cu locuinţa în veniturile gospodăriilor din întreaga lume pentru a vedea în ce măsură locuitorii din mediul urban se află sub presiune financiară. La nivel mondial, locuitorii a 330 de milioane de gospodării de la oraş duc lipsă de condiţii decente de trai sau şi-au redus alte cheltuieli de bază pentru a putea plăti costurile cu locuinţa. Studiul atrage atenţia că în lipsa unor măsuri guvernamentale, numărul gospodăriilor împovărate de cheltuieli va creşte la 440 de milioane în următorii 11 ani, reprezentând o treime din populaţia urbană a lumii.
Analiza sugerează că guvernele ar trebui să se implice mai mult în rezolvarea problemei prin stimularea construcţiilor sau subvenţionarea locuinţelor.
Printre soluţiile propuse se numără reducerea costurilor de construcţie şi de întreţinere a locuinţelor precum şi micşorarea costurilor de finanţare atât pentru cumpărători cât şi pentru dezvoltatorii imobiliari. Mischke spune că şi piaţa terenurilor este ineficientă, întrucât tinde să fie controlată de guvern în mod direct sau indirect. Guvernele ar trebui să pună la dispoziţie mai multe terenuri pentru dezvoltarea proiectelor rezidenţiale, în contextul în care preţurile terenurilor din marile oraşe ale lumii reprezintă până la 60% din costul construirii unei locuinţe.
Oraşe prospere precum Londra şi New York sunt „victime ale propriului succes“, consideră Andy Martin, preşedintele Institutului de Teren Urban din Marea Britanie, deoarece se confruntă cu necesitatea de a oferi locuinţe accesibile angajaţilor.
"Aceste oraşe se află sub o presiune majoră pentru că reprezintă motoare de creştere economică şi nu pot supravieţui dacă oamenii din profesii-cheie precum profesorii, asistentele medicale, şoferii de autobuz nu au condiţii decente de trai şi nu locuiesc suficient de aproape de locul de muncă“ a spus Martin.
