„Oricine poate avea un loc de muncă“. Un experiment social francez ar putea fi extins pentru a deveni o garanţie universală pentru toţi cei care vor să muncească

Peste 13 milioane de oameni nu au un loc de muncă în UE, iar din­tre aceştia 5,3 milioane nu muncesc de peste un an, notează EUobserver.

În spatele acestor cifre se află ade­sea concepţia greşită că aceşti oa­meni duc lipsă de educaţie sau pregă­tire, sau că este prea costisitor să se investească bani publici pentru a-i scoate din această situaţie.

Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, potrivit proiectului francez Teritorii cu Zero Şomaj (TZCLD), o iniţiativă lansată în 2016, deja activă în peste 50 de zone din ţară.

„Oamenii vor să muncească, dar nu găsesc jobul potrivit căci condiţiile nu sunt adaptate la situaţia lor“, a de­clarat Jeanne Bot, responsabilă cu dezvoltarea comunităţilor, pentru EUobserver. Proiectul se bazează pe premisa că oricine poate avea un loc de mun­că şi caută soluţii care creează locuri de muncă local unde există nevoi so­ciale sau de mediu.

Cheia acestei iniţiative este managementul local, care cunoaşte nevoile fiecărei zone.

„Astfel de iniţiative au potenţial real. Zonele cu zero şomaj pe termen lung sunt o cale de a readuce oamenii în câmpul muncii, în joburi de cali­tate, pe baza calificărilor lor, pentru beneficiul comunităţii“, arată Agnes Jongeirus, membru socialist al Parla­mentului European. În Franţa, 52 de companii s-au alăturat deja proiec­tului, care de la lansare a reuşit să scoată aproape 3.000 de oameni din şomaj pe termen lung.

Aceasta nu este doar o „idee fran­ceză“, spune Yonec Polet, mana­gerul proiectului, care lucrează acum la exportarea modelului pentru ca acesta să devină o garanţie universală pentru toţi cei care vor să muncească. TZCLD poartă deja discuţii cu Comisia Europeană şi Comitetul Regiunilor, dar şi cu actori locali din UE şi alte organizaţii internaţionale ca ILO, OCDE şi ONU.

Dezbaterea europeană se concentrează pe o schemă supranumită „garanţia locurilor de muncă“ care, sub principiile descrise mai sus, ar servi drept cadru pentru extindere la nivel european cu fonduri adiţionale pentru ca nicio regiune să nu fie lăsată în urmă.

Un mecanism ar privi permanentizarea instrumentului SURE.

Finanţarea nu poate fi o scuză. „Şomajul este costisitor şi produce zero beneficii sociale sau economice“, arată Aurore Lalucq, membru socialist al Parlamentului European.

Iar costul nu este doar economic, ci şi psihologic şi social, spune Polet. „Trebuie să le arătăm acestor persoane că nu sunt uitate, iar serviciile publice şi comunităţile lor chiar se gândesc la ele“.