Anul trecut 37.364 de bulgari s-au întors la ei în ţară din statele de adopţie, de şase ori mai mulţi decât au plecat. Este un fenomen nemaivăzut de la căderea comunismului şi ceva dătător de speranţă celei mai depopulate şi sărace economii din Uniunea Europeană.
Tendinţa, pusă în context cu pandemia, cu restricţiile, schimbările în stilul de viaţă şi criza economică pe care le-a adus, a fost observată nu doar în Bulgaria, ci în tot sud-estul Europei, scrie AFP, care citează un raport al Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) unde guvernele din regiune sunt îndemnate să profite de situaţie pentru a stopa „hemoragia demografică şi de forţă de muncă ce durează de decenii“.
Însă o asociaţie a oamenilor de afaceri din Bulgaria se teme că oportunitatea oferită de pandemie de a recruta specialişti şi muncitori cu experienţa muncii din străinătate a fost irosită de companiile bulgare, care nu oferă salarii competitive. Iar scena politică a oferit o doză mare din ceea ce i-a gonit pe bulgari: scandaluri şi corupţie.
Tendinţa a fost observată, însă, şi în statele preferate până acum de est-europenii plecaţi să muncească. Marea Britanie, care se confruntă cu o criză de şoferi de tir pentru că românii şi bulgarii au abandonat astfel de locuri de muncă, şi-a dat seama dintr-o dată cât de mult a subestimat amploarea şi importanţa forţei de muncă din import.
Nicko Ventsislav face parte din fenomenul fără precedent la care a fost martoră Bulgaria. Tânărul de 29 de ani se numără printre cei care s-au întors acasă, împinşi, printre altele, de greutăţile create de criza economică şi de distrugerea de locuri de muncă din statele de adopţie, dar şi atraşi de costurile mai mici din ţara unde s-au născut şi de o viaţă mai uşoară în general. În primăvara anului 2020, Ventsislav şi-a pierdut locul de muncă de la aeroportul din Nisa, din sud-estul Franţei.
La început, „n-avea de gând“ să plece de pe Coasta de Azur. „Dar după 70 de zile de carantină, am început să citesc oferte de muncă de acasă“, povesteşte bulgarul. A fost ademenit în cele din urmă de o ofertă de la Telus International Bulgaria, o companie internaţională de outsourcing care urmăreşte în special oameni din diaspora. Firma i-a plătit biletul de avion şi i-a oferit 5.000 de leva (2.550 de euro) pentru a-l ajuta să se mute. Din 2017, Telus a adus înapoi în Bulgaria 150 de tineri, spun oficialii firmei. Pandemia le-a uşurat eforturile.
Deşi viaţa îşi revine la normal în Europa, Ventsislav spune că vrea să rămână acasă.
„Am un contract pe perioada nedeterminată, mi-am găsit un apartament, pasiunile şi distracţia sunt mai ieftine aici, aşa că la sfârşitul lunii îmi rămân mai mulţi bani decât îmi rămâneau în Franţa.“
Desislava Nikolova, care la 38 de ani este manager de proiect pentru Decathlon, lucrează de acasă din primăvara trecută şi îşi petrece cea mai mare parte a timpului în Bulgaria. „Primesc un salariu occidental pe care îl cheltuiesc în Bulgaria. Preţurile sunt mult mai mici. Este combinaţia ideală“, spune Nikolova din faţa unui laptop într-o cafenea din Sofia. Ea de acolo lucrează. Povesteşte că a preferat să stea acasă deoarece în Bulgaria restricţiile au fost mult mai laxe decât în alte părţi. „În Franţa nici măcar nu puteam să mergem la coafor, pe când aici unele servicii nu s-au închis deloc.“ Chiar dacă nu crede că va rămâne definitiv în Bulgaria, Nikolova spune că ar vrea să poată sta cel puţin jumătate de an în ţară.
„În Bulgaria trăim ca într-o bulă. Avem acces facil la mare şi la munte, un echilibru bun între muncă şi relaxare“, spune Hristo Boyadzhiev, preşedintele ONG-ului Tuk-Tam (Aici-Acolo) care îi ajută să se reintegreze în societatea bulgară pe cei care se întorc acasă. Viaţa în Bulgaria nu este dulce pentru toţi cei care au revenit. Mulţi se plâng de birocraţie, corupţi, managementul prost şi de comportamentul angajatorilor şi colegilor. Adică problemele din cauza cărora au plecat. Altora pur şi simplu le-a intrat în sânge stilul de viaţă de afară.
După un an de muncă de la distanţă din Sofia, Maria Peikova, de 32 de ani, intenţionează să revină la Paris, unde are un loc de muncă în finanţe. „Imi lipseşte oraşul cu pistele largi pentru bicilete, frumuseţea lui şi caracterul cosmopolitan“, spune ea.
Mulţi dintre cei care s-au întors acasă au participat la protestele anti-corupţie care au cuprins Bulgaria anul trecut. Iar mulţi dintre ei au plecat înapoi la locurile de muncă din străinătate, se teme Tomceo Tomov de la Camera de Comerţ Bulgară. „Cele mai multe dintre companii n-au reuşit să profite de oportunitatea oferită de pandemie, cu toate că se confruntă cu o penurie de forţă de muncă, din cauza salariilor necompetitive.“
Între timp, Marea Britanie se confruntă cu o criză de şoferi de tir. Kate Shoesmith, vice-executiv la Confederaţia din Recrutare şi Angajare, explică pentru BBC că „un număr mare de oameni din România şi Bulgaria munceau ca şoferi“. Ei au rămas în Marea Britanie după referendumul privind Brexitul, dar au început să plece când a venit pandemia. „Şi-au găsit de muncă în ţările lor sau încă nu simt că este momentul oportun să se întoarcă aici, fie din cauza Brexitului, fie a pandemiei.“ Marea Britanie ar avea nevoie de 30.000 de şoferi buni de tir, estimează Shoesmith.
Financial Times scrie că săptămâna trecută a expirat termenul limită până la care cetăţenii din UE puteau aplică pentru dreptul de şedere în Marea Britanie. Numărul de aplicaţii a uimit pur şi simplu. Până în martie se ajunsese la 5,3 milioane de aplicaţii pentru aproape 5 milioane de persoane (unii au aplicat de două ori). Însă în 2019, autorităţile britanice estimau baza totală de oameni eligibili pentru a aplica pentru această schemă la doar 3,5-4,1 milioane.
Aplicaţiile din partea românilor şi bulgarilor au atins 918.000, respectiv 284.000 până în martie, în timp ce estimările oficiale privind numărul de rezidenţi erau de 370.000 de persoane, respectiv 122.000 de persoane. Astfel, pare clar că estimările britanice pentru populaţie şi migraţie au fost „cu totul şi cu totul eronate din cel puţin 2010“, scrie economistul Jonathan Portes.
Hristo Boyadzhiev, preşedintele ONG-ului Tuk-Tam: În Bulgaria trăim ca într-o bulă. Avem acces facil la mare şi la munte, un echilibru bun între muncă şi relaxare.
