În faţa crizei lanţurilor de aprovizionare la nivel mondial creată de pandemie, din ce în ce mai multe companii din Europa, dar şi din Statele Unite se străduiesc să-şi aducă producţia înapoi pe plan local sau mai aproape de casă.
În Europa, companiile occidentale par să prefere Europa de Est, cu state precum Serbia, România şi Polonia, pentru o producţie mai ieftină. Dar, în timp ce unele construiesc fabrici noi, altele se retrag şi mai aproape de casă. Această strategie economică va viza relansarea producţiei anumitor industrii, în special a celei medicale, pentru a elimina impactul dependenţei de firme care operează în afara Uniunii Europene, scrie La Tribune.
Pentru România, ziarul francez dă exemplul producătorului de electrocasnice italian De’Longhi, care în 2020 şi-a adus producţia din China. În Polonia, gigantul industrial german Bosch şi-a făcut un centru de producţie. Dar concurenţa a început să fie mare şi în Vest. Compania franceză Auer a decis să renunţe la fabricarea boilerelor cu combustibili convenţionali şi să se concentreze pe sisteme mai economice din punctual de vedere al consumului de energie. Pentru aceasta Auer a transferat în Franţa o parte din producţia din Polonia şi Serbia.
Companiile germane caută, de asemenea, să-şi diversifice lanţurile de aprovizionare. Camera de industrie şi comerţ a Germaniei a observat că Ucraina şi Serbia devin mai atractive în acest sens, scrie Reuters.
Mai multe companii şi-au relocalizat activităţile în ţările din Europa centrală şi de est graţie proximităţii geografice a acestora şi costurilor salariale mai scăzute comparativ cu EuropaOccidentală.
Mişcarea de relocalizare către aceste ţări a început înainte de criza coronavirusului şi s-a accelerat în contextul pandemiei. Un raport al institutului polonez pentru economie arată că ţările din regiune ar putea genera un beneficiu de 22 miliarde de dolari pe an în urma relocalizărilor din China.
Mai multe companii europene, cum ar fi cea germană Bosch, s-au implantat în Polonia graţie avantajelor competiţionale şi financiare oferite de această ţară investitorilor.
Şi în România, o mulţime de companii europene îşi împart piaţa. Polonia suscită şi interesul companiilor americane care vor să se implanteze în Europa.
Unele provocări de ordin tehnologic ar putea frâna această mişcare de relocalizare către ECE, totuşi. Din această perspectivă, anumite sectoare de activitate sunt dificil de relocalizat din cauza lipsei de forţă de muncă calificate.
Criza Covid pare să fi accelerat şi eforturile Franţei de a readuce capacităţile de producţie industrială pe plan local, însă nu toate pot fi readuse acasă.
Turcia este o altă destinaţie a companiilor internaţionale care vor să-şi relocalizeze producţia mai aproape de casă. Gigantul elveţian IKEA, producătorul polonez de haine LLP, firma germană Boehringer Ingelheim şi DW Reusables din Belgia au decis să investească în unităţi de producţie din Turcia recent, potrivit Reuters.
Şi companiile din cea mai mare economie europeană resimt presiuni legate de lanţurile de aprovizionare şi de ordin logistic. Peste jumătate din companiile germane cu operaţiuni externe sunt astfel împinse să-şi diversifice furnizorii, să-şi scurteze rutele de livrare şi să-şi relocheze producţia.
Aceleaşi probleme determină din ce în ce mai multe companii americane să-şi mute producţia înapoi pe plan local, scrie Deutsche Welle.
