Cu investiţii de 1,4 miliarde de euro în pregătirea jocurilor olimpice, Parisul a întrerupt o „tradiţie“ veche de 100 de ani: a nu înota în Sena. Acum, apele uzate şi din canalizarea capitalei Franţei nu mai ajung murdare şi pline de bacterii mortale în râul care-i străbate centrul. De fapt, după cheltuieli atât de mari, apa Senei ar trebui să fie atât de curată încât să permită desfăşurarea în siguranţă pentru sănătatea atleţilor de probe sportive în apele sale, ceva nemaivăzut la Jocurile Olimpice. Critici acestor eforturi nu au întârziat să apară. Merită această risipă de bani?
Nicio gazdă a jocurilor nu a organizat competiţii de înot în râuri urbane de când Olimpiada a fost reînviată în 1896, după cum scrie Bloomberg. Pentru Paris, gazda ediţiei din acest an a JO de vară, mizele sunt mari. Sena a fost mult timp considerat un râu murdar, poluat cu dejecţiile capitalei şi riveranilor, iar înotul în apele sale a fost interzis oficial în 1923.
Aşteptările sunt ca JO de la Paris să fie urmărite de un miliard de persoane. Va fi suficient un singur triatlonist cu stomacul întors pe dos pentru ca reputaţia râului, a jocurilor şi a Parisului în sine să se păteze. Iar olimpiada sportivă ar trebui să fie doar începutul.
Până la vara următoare apa Senei ar trebui să devină accesibilă şi pentru publicul larg în locuri special amenajate. Ar fi moştenirea lăsată de primăriţa socialistă Anne Hidalgo, recunoscută pentru combativitatea cu care-şi promovează agenda ecologică. Râul Sena devine murdar mai ales când plouă mult.
Surplusul de apă poluată care copleşeşte sistemul de canalizare al Parisului ajunge direct în râu. Pentru a opri acest lucru, Parisul lui Hidalgo şi-a construit un bazin de acumulare de mărimea unei catedrale sub gara D’Austerlitz. Acesta poate înmagazina până la 50.000 de metri cubi de apă pluvială, care poate fi pompată înapoi în sistemul de canalizare după ce puhoaiele se opresc. De asemenea, a fost extinsă capacitatea de procesare a apei din canalizare în toată regiunea. În felul acesta, apa ar trebui să intre mai curată în Paris.
Aici iese în evidenţă un supercanal îngropat de 8,8 km care a costat 300 de milioane de euro construit în sudul oraşului. În plus, autorităţile au demarat o campanie de motivare publică şi de stimulente financiare îndreptată spre 10.000 de gospodării şi locuinţe lacustre din amonte de capitală pentru a convinge oamenii să nu mai deverseze apa lor menajeră direct în râu, având pentru acest lucru la dispoziţie sistemul de canalizare.
Ideea de a transforma Sena într-un loc curat şi distractiv pentru parizieni este mai veche. Din 2007, pe malurile ei sunt create miniplaje şi spaţii de agrement temporare pentru perioada verii. În 2016 a venit prima evoluţie majoră. Cheiul Senei din sudul Parisului, o arteră importantă pentru circulaţia rutieră, a fost transformat în promenadă permanentă unde maşinile nu au voie. Următorul pas logic pentru a face Parisul un oraş mai uman a fost încurajarea mersului pe bicicletă. În prezent, capitala aglomerată a Franţei în anumite privinţe nu este cu nimic mai prejos din punctul de vedere al transportului cu bicicletă decât Berlinul sau oraşele mai puţin populate din nordul Europei. Jocurile Olimpice vor duce această formă de transport public şi mai departe.
Vizitatorii şi spectatorii sunt încurajaţi să folosească noua reţea de ciclism olimpică pentru a străbate oraşul şi a ajunge la cazări, la arenele sportive sau locurile unde se desfăşoară competiţiile. În acest scop, Parisul a pus în practică un proiect ingineresc uriaş prin care în doar doi ani au fost construiţi 55 de kilometri de piste noi pentru biciclete care prelungesc o reţea şi aşa în expansiune. Jocurile Olimpice de la Paris vor fi, astfel, prima olimpiadă sportivă complet ciclabilă din era modernă.
