Pentru că fluviul Dunărea seacă, Serbia îşi îndreaptă atenţia spre râurile şi lacurile sale pentru energie şi alimentarea cu apă

Preşedintele Serbiei Alek­sandar Vucic a vizitat la începutul acestei săptămâni şantierul barajului şi lacului de acumulare de la Svrackovo, construite pe râul Veliki Rzav, arătând că acestea se află în prezent printre cele mai importante elemente de infrastructură din ţară.

Lacul va rezolva în mare măsură problema alimentării cu apă pentru aproape 500.000 de cetăţeni sârbi. Lucrările vor fi finalizate în 2030, a spus oficialul, asigurând că astfel de proiecte „schimbă faţa Serbiei şi, în esenţă, aduc standarde de viaţă mai bune pentru oameni“. Barajul va a­vea o înălţime de 68 de metri, va avea şi o hidrocentrală, iar proiectul este evaluat la 63 de milioane de euro.

Debitul scăzut al Dunării a redus la doar o fracţie producţia de electricitate la hidrocentralele Porţile de Fier 1 şi 2, ceea ce a adus în atenţie limitele capacităţilor energetice ale Serbiei. Această ţară nu are reactoa­re nucleare şi produce electricitate în principal prin hidrocentrale şi termocentrale.

Se bazează masiv pe importuri de energie. Pentru mai multă securi­ta­te energetică, Serbia dezvoltă proiectul Bistrica, o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj. Astfel de in­stalaţii permit ca atunci când electri­citatea este din abundenţă şi ieftină, generată de regulă din surse regene­ra­bile, apa să fie pompată în lacul de acumulare din spatele barajului, aceasta urmând să pună în funcţiune turbinele la orele de vârf ale consu­mului, când energia este mai scumpă.

Potrivit preşedintelui Vucic, proiectul Bistrica este de importanţă crucială pentru toată Serbia în ceea ce priveşte producţia sigură de electricitate. Important, este singurul mare proiect energetic pe care Serbia îl dezvoltă după o pauză de 45 de ani.

„Bistrica va fi un miracol, va costa de 10, 11, 12 ori mai mult decât barajul de la Svrackovo“, a spus oficialul, remarcând însă încetineală cu care înaintează lucrările. O parte din vină, a explicat el, o poartă faptul că proiectul este dezvoltat cu parteneri japonezi.

Acest lucru presupune multe proceduri. Până când Bistrica va începe să producă, securitatea ener­ge­tică a Serbiei este salvată de com­plexul hidroenergetic de la Bajna Bašta, de pe râul Drina.

Acesta face posibil ca sârbii să aibă electricitate când Dunărea este atât de scăzută. Complexul produce energie printr-o hidrocentrală cla­sică, cu turbinele puse în mişcare de cursul apei, şi una cu acumulare prin pompaj. Ultima a fost pusă în funcţiune în 1982.