Atacurile lui Trump asupra şefului Rezervei Federale, banca centrală a SUA, şi riscurile geopolitice tot mai mari reaprind dezbaterea publică despre repatrierea rezervelor de aur ale Germaniei şi Italiei. Băncile lor centrale au cele mai mari rezerve de metal preţios din lume, după SUA, potrivit Financial Times.
Fabio De Masi, un fost europarlamentar al partidului Die Linke care s-a alăturat partidului populist de stânga BSW, a declarat pentru Financial Times că există „argumente puternice“ pentru relocarea unei cantităţi mai mari de aur în Europa sau Germania „în vremuri tulburi“.
Germania şi Italia deţin a doua şi a treia cea mai mare rezervă naţională de aur din lume după SUA, acestea ajungând la 3.352 de tone, respectiv 2.452 de tone, conform datelor Consiliului Mondial al Aurului. Ambele se bazează în mare măsură pe Rezerva Federală din New York, din Manhattan, pentru custodie, fiecare depozitând mai mult de o treime din lingourile lor în SUA. Împreună, aurul păstrat în America are o valoare de piaţă de peste 245 de miliarde de dolari, conform calculelor FT. Acest lucru se datorează în mare parte unor motive istorice, dar reflectă şi statutul New Yorkului ca unul dintre cele mai importante centre de trading pentru aur din lume, alături de Londra.
Cu toate acestea, politicile incerte ale lui Trump şi tulburările geopolitice mai ample alimentează o dezbatere publică pe această temă în unele părţi ale Europei. Preşedintele SUA a declarat la începutul acestei luni că ar putea fi nevoit să „forţeze ceva“ dacă banca centrală americană nu va reduce costurile de împrumut. În Germania, ideea repatrierii aurului atrage sprijin de la ambele capete ale spectrului politic.
Peter Gauweiler, un fost deputat conservator proeminent din Uniunea Creştin-Socială din Bavaria, a subliniat că Bundesbank „nu trebuie să o ia pe nicio scurtătură“ atunci când vine vorba de protejarea rezervelor de aur ale ţării.
„Trebuie să abordăm întrebarea dacă depozitarea aurului în străinătate a devenit mai sigură în ultimul deceniu sau nu“, a declarat Gauweiler pentru FT, adăugând că „răspunsul la această întrebare este evident“, deoarece riscul geopolitic a făcut lumea mai nesigură.
Asociaţia Contribuabililor din Europa a trimis scrisori ministerelor de finanţe şi băncilor centrale din Germania şi Italia, îndemnând factorii de decizie să îşi reconsidere dependenţa de Fed pentru păstrarea aurului lor.
„Suntem foarte îngrijoraţi de manipularea de către Trump a independenţei Rezervei Federale“, a declarat Michael Jäger, preşedintele TAE, pentru FT. „Recomandarea noastră este să aducem aurul german şi italian acasă pentru a ne asigura că băncile centrale europene au control nelimitat asupra acestuia în orice moment.“
Înainte de călătoria prim-ministrului italian Giorgia Meloni la Washington pentru a se întâlni cu Trump în aprilie, comentatorul economic Enrico Grazzini a scris în ziarul Il Fatto Quotidiano: „Lăsarea a 43% din rezervele de aur ale Italiei în America sub administraţia Trump, în care nu se poate avea încredere, este foarte periculoasă pentru interesul naţional.“
Un sondaj realizat săptămâna aceasta la peste 70 de bănci centrale a arătat că mai multe se gândesc să îşi păstreze aurul acasă, pe fondul îngrijorărilor legate accesul la lingourile lor în caz de criză. Dependenţa băncilor centrale europene de Fed pentru costodie a fost mult timp un măr al discordiei.
Ţările din Europa de Vest au acumulat rezerve uriaşe de aur în timpul boomului economic din cele două decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, când au înregistrat surplusuri comerciale mari cu SUA.
Până în 1971, dolarul a fost convertibil în aur de către banca centrală a SUA în cadrul sistemului Bretton Woods cu cursuri de schimb fixe. Depozitarea metalului preţios peste Atlantic a fost văzută şi ca o protecţie împotriva unui posibil război cu Uniunea Sovietică.
Cu toate acestea, Franţa, la mijlocul anilor 1960, şi-a mutat majoritatea rezervelor de aur de peste Atlantic la Paris, după ce preşedintele Charles De Gaulle şi-a pierdut încrederea în sistemul Bretton Woods. În Germania, o campanie la nivel local de „repatriere a aurului nostru“ din 2010 a schimbat politica Bundesbank.
În 2013, banca centrală a Germaniei a decis să stocheze jumătate din rezervele sale în ţară, mutând 674 de tone de lingouri de la Paris şi New York la sediul central din Frankfurt, într-o operaţiune de înaltă securitate care a costat 7 milioane de euro. În prezent, 37% din rezervele de aur ale Bundesbank mai sunt depozitate la New York.
„Când am început... am fost acuzaţi că răspândim teorii ale conspiraţiei“, a declarat Peter Boehringer, expertul în metale preţioase care a lansat campania iniţială şi care astăzi este deputat pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland). Pentru Boehringer, principalul argument pentru a aduce acasă aurul nu este legat de actuala administraţie americană.
„Aurul este un activ de ultimă instanţă pentru băncile centrale şi, prin urmare, trebuie depozitat fără niciun risc faţă de terţi“, a spus el, adăugând că în momente de dificultate gravă „nu contează doar proprietatea legală, ci şi controlul fizic asupra aurului“.
În 2019, în Italia partidul de extremă dreaptă Fraţii Italiei al lui Meloni, pe vremea când era încă în opoziţie, a făcut lobby pentru repatrierea rezervelor de aur ale ţării. Meloni a promis că va aduce acasă aurul italian dacă partidul ei va ajunge la putere. Cu toate acestea, de când a preluat funcţia de premier la sfârşitul anului 2022, Meloni a păstrat tăcerea pe această temă. Ea doreşte să menţină o relaţie de prietenie cu Trump, evitând în acelaşi timp ameninţarea unui război comercial tot mai grav.
Fabio Rampelli, parlamentar din partea Fraţii Italiei, a declarat că poziţia actuală a partidului este că „locaţia geografică“ a aurului Italiei are doar „o importanţă relativă“, având în vedere că acesta se află în custodia „unui prieten şi aliat istoric“.
Veteranul german în investiţii Bert Flossbach, cofondator al celui mai mare administrator de active independent din ţară, Flossbach von Storch, a adus un argument similar: „Aducerea aurului înapoi acum, cu mare fast, ar trimite un semnal că relaţiile cu SUA se deteriorează“.
