Business Internaţional

Pentru ţările sărace, calea bătută către dezvoltare se dovedeşte anevoioasă

Secretarul de stat al SUA John Kerry într-o discuţie cu lucrătorii unei fabrici Ford nou-deschise în India. Populaţia aptă de muncă din India creşte cu un milion de oameni pe lună. Foto: AFP

Secretarul de stat al SUA John Kerry într-o discuţie cu lucrătorii unei fabrici Ford nou-deschise în India. Populaţia aptă de muncă din India creşte cu un milion de oameni pe lună. Foto: AFP

Autor: CătăIina Apostoiu

26.11.2015, 00:04 481

Funcţionarea fabricilor de avu­ţie se loveşte de obstacole în condiţiile încetinirii comerţului mondial şi îmbătrânirii populaţiilor, scrie Wall Street Journal.

SUA şi Europa, şi Asia de Est mai recent, s-au îmbogăţit pe baza fabricilor. În timp, odată cu creşterea veniturilor şi cu creşterea gradului de sofisticare a economiilor, acestea s-au reorientat către servicii moderne cum sunt cel al sănătăţii şi cel financiar.

Astăzi, însă, părţi ale Asiei de Sud, Africii şi Americii Latine nu reuşesc să creeze sectoare manufacturiere prospere deşi salariile de acolo rămân scăzute.

Temerea economiştilor este că modelul bazat pe fabrici al dezvoltării, care, timp de peste un secol, a oferit cea mai rapidă ieşire din sărăcie, pur şi simplu nu mai este disponibil celor mai sărace ţări.

Acest lucru reprezintă o provocare uriaşă pentru ţări ca India care abundă în tineri în căutare de joburi bune. Gigantul sud-asiatic, a cărui populaţie se ridică astăzi la aproximativ 1,3 miliarde de locuitori, este aşteptat să devanseze China până în 2020 din punctul de vedere al dimensiunii popu­laţiei. Populaţia ap­tă de muncă a ţării creşte cu 1 milion de locuitori pe lună.

Situaţia ar putea deveni dezas­truoasă în lipsa locurilor de muncă.

Dani Rodrik, economist la Harvard, spune că există dovezi în creştere a ceea ce acesta numeşte o „dezindustrializare prematură“, închiderea sau restrângerea sectoarelor manufacturiere ca procent din economie în ţările sărace ca India în care industrializarea nu a atins un nivel ridicat în primul rând.

Există multiple motive pentru care aceste ţări au probleme. Sistemele lor rutiere şi de electricitate sunt slab dezvoltate. Reglementările din domeniul afacerilor pot fi greoaie, iar implementarea acestora poate sta sub semnul corupţiei. Specialişti ca Rodrik spun însă că există forţe mult mai profunde.

Automatizarea fabricilor şi roboţii reduc nevoia de forţă de muncă necalificată din mediul rural pentru liniile de asamblare. Ţările slab industrializate trebuie să concureze cu China, o maşinărie manufacturieră integrată. Tarifele sunt în scădere, iar comerţul devine mai liber, ţărilor aflate în dezvoltare fiindu-le astfel mai dificil să-şi protejeze producătorii de competiţia din afară. În plus, există semne că cererea mondială pentru orice, de la autovehicule la mobilă, stagnează. De la criza financiară din 2007-2008, exporturile şi importurile au avansat într-un ritm mai lent la nivel mondial decât creşterea economică pentru prima dată în ultimele decenii. „Există din ce în ce mai puţin spaţiu pentru nou-veniţi. Mă îndoiesc că vom asista la o repetare a istoriei“, spune Rodrik.

Nu toţi specialiştii sunt la fel de pesimişti. Unii economişti susţin că industriile serviciilor pot reprezenta un motor de creştere la fel de bun pentru ţările aflate în curs de dezvoltare pe cât au fost pentru occidentul postindustrial. Alţii argumentează că vechiul model bazat pe sectorul manufacturier încă funcţionează. Aceştia spun că atâta timp cât vor exista ţări în care se va produce mai ieftin decât în alte părţi, industriile se vor dezvolta şi acolo în cele din urmă. Totuşi, Rodrik sugerează că ceva s-a schimbat de când SUA, Europa şi Japonia s-au folosit de puterea fabricilor lor, cu decenii în urmă, pentru a genera creşteri mari ale nivelului de prosperitate.

Când sectorul manufacturier a atins nivelul maxim ca sursă a locurilor de muncă în SUA în 1953, acesta angaja 26% din forţa de muncă a ţării, iar venitul total per capita se situa la aproximativ 17.700 de dolari. Până în 2010, sectorul reprezenta aproximativ 9% din locurile de muncă din SUA. În Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, sectorul a atins nivelul maxim ca sursă a locurilor de muncă mai târziu, însă la aproximativ acelaşi nivel al veniturilor sau chiar mai mare.

În zonele unde procesul a început mai târziu, randamentul sectorului a fost mai scăzut. în Brazilia, de exemplu, sectorul a atins vârful ca sursă a locurilor de muncă în 1986, la un nivel al veniturilor de 8.700 de dolari.

În multe ţări sărace, ponderea sectorului manufacturier în producţia economică a continuat să crească chiar şi după ce sectorul a atins vârful ca sursă a locurilor de muncă. Pe măsură ce fabricile devin mai productive, acestea produ mai mult cu mai puţini muncitori.

Campania „Make in India“ a preşedintelui indian s-ar putea lovi de limite care nu au existat pentru alte ţări în timpul industrializării acestora. Când sectorul manufacturier al Chinei a „decolat“, cererea la nivel mondial era extrem de ridicată, iar multinaţionalele nu-şi transferaseră o parte atât de mare a producţiei peste hotare. De asemenea, sistemul politic al Chinei a înlesnit construcţia de autostrăzi şi eliberarea de terenuri pentru industrie în această ţară.

Indiferent de cât de greu se va strădui India, această ţară se va confrunta cu obstacole mult mai mari la nivel mondial decât cele de care s-a lovit China.

Unul dintre acestea este chiar China.

Graţie barierelor mai slabe ce stau în calea comerţului şi comunicării îmbunătăţite, lanţurile de aprovizionare s-au putut extinde mai uşor, aducând un număr în creştere de ţări în competiţie directă pentru investiţii în fabrici.

De asemenea, un număr mai mare de fabrici nu înseamnă neapărat un număr mai mare de locuri de muncă, cel puţin nu pentru oameni, pe fondul automatizării.

Unii economişti cred că pe măsură ce economia mondială suferă schimbări, a trece peste faza manufacturieră a dezvoltării nu este un lucru rău. Serviciile pot reprezenta la rândul lor un motor de creştere. Totuşi, economiştii spun că şansele sunt reduse ca serviciile tradiţionale să ducă la tehnologii avansate, să încurajeze inovaţia. Iar experienţa Indiei arată că a conta pe servicii implică riscuri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO