• Leu / EUR4.9471
  • Leu / GBP5.6906
  • Leu / USD5.0130
Business Internaţional

Pericolele banilor ieftini pe care BCE, Fed şi Banca Japoniei îi aruncă pe pieţe: de la bule imobiliare în Europa la înecarea în capital a economiilor mai slabe

Pericolele banilor ieftini pe care BCE, Fed şi Banca Japoniei îi aruncă pe pieţe: de la bule imobiliare în Europa la înecarea în capital a economiilor mai slabe

Guvernatorul Fed Ben Bernanke (stg. sus), preşedintele BCE Mario Draghi (dr. sus) şi guvernatorul Băncii Japoniei Masaaki Shirakawa (stg. jos), oamenii care aruncă pe pieţe sute de miliarde pentru a-şi proteja economiile. Erdem Basci (dr. jos), guvernatorul băncii centrale din Turcia, a ripostat deciziilor celor trei mari puteri majorând dobânda de politică monetară de la 11,5% la 10%

Autor: Bogdan Cojocaru

21.09.2012, 00:05 2416

Prin achiziţiile de obligaţiuni şi inundarea cu lichidităţi a pieţei interbancare BCE ajută clar ţările cu probleme de finanţare din zona euro şi a prevenit o nouă criză financiară, însă unul din efectele acestor măsuri, creditul ieftin, alimentează un boom imobiliar în Europa de Nord. Implozia unei astfel de bule a aruncat Spania în pragul bailout-ului. În alte părţi ale lumii, băncile centrale iau măsuri pentru a proteja economiile de efectele nocive ale sutelor de miliarde de dolari noi cu care SUA, prin Rezerva Federală, vrea să-şi stimuleze propria economie.

În Europa, investitorii fug de activele ţărilor cu probleme din Sud şi se îndreaptă către economiile mai solide din Nord unde, cu ajutorul creditului ieftin, umflă bulele imobiliare. Investiţiile vin în condiţiile în care cu nici o jumătate de deceniu în urmă piaţa imobiliară s-a prăbuşit sau a ajuns în pragul colapsului în unele state europene, ducând la cea mai gravă criză economică şi financiară de după cel de-al Doilea Război Mondial, scrie The Wall Street Journal.

Un prim exemplu ar fi Germania, cea mai mare economie europeană, unde piaţa imobiliară a început să se "încingă" în urmă cu doi ani, după ce în primii zece ani de existenţă ai euro a hibernat. Anul trecut preţurile au crescut cu 5,5%, potrivit datelor Bundesbank. În unele oraşe precum Münich şi Hamburg preţurile au înregistrat creşteri de două cifre în ultimii doi ani.

În Austria, preţul locuinţelor creşte cu viteza sunetului

Însă Austria este ţara europeană cu cea mai rapidă creştere a preţurilor activelor imobiliare, de 11% în cel de-al doilea trimestru. La nivel mondial, doar în Brazilia avansul este mai rapid. În Belgia, preţurile locuinţelor raportate la chirii şi venituri au fost anul trecut cele mai mari din zona euro. În afara uniunii monetare, în Suedia, apartamentele s-au scumpit cu 150% în ultima decadă.

Pe de altă parte, în Danemarca şi Olanda piaţa imobiliară este pe traiectorie de prăbuşire. Preţurile activelor imobiliare olandeze s-au redus cu 15% după 2008, anul în care au atins maximul. Dacă în cazul Germaniei analiştii spun că bula care se creează este gestionabilă, în ţările scandinave situaţia este mai îngrijorătoare.

În Suedia, creditarea ipotecară a crescut cu 86% între 2006 şi 2011, iar gospodăriile din Danemarca au cea mai mare datorie din lume raportată la venitul disponibil, de 310% în 2010. O mare parte din această datorie este ipotecară.

Economiile mai mici îşi protejează monedele

Şi alte zone ale lumii au probleme cu asaltul investitorilor, care caută active ce asigură câştiguri mai mari decât cele din zona euro şi SUA, unde dobânzile sunt foarte reduse. Pentru a contracara valul, băncile centrale, de la cea din Turcia la cea din Brazilia, iau măsuri pentru a menţine, pe de o parte, propriile dobânzi scăzute, iar pe de alta pentru a preveni aprecierea monedelor.

O monedă mai slabă face ca exporturile unei ţări să fie mai ieftine, însă are efectul invers pentru exporturile altui stat. Unii analişti şi chiar oficiali, mai ales din Brazilia şi China, au atenţionat că programele de relaxare cantitativă lansate de banca centrală a SUA au ca scop exact deprecierea dolarului. Fed este deja la cea de-a treia rundă, anunţată săptămâna trecută.

În aceste condiţii, banca centrală a Turciei a redus marţi dobânda de politică monetară mai mult decât s-a anticipat, iar banca centrală a Braziliei a intervenit, luni, pe piaţa valutară pentru a preveni aprecierea monedei naţio­nale, realul.

După anunţarea deciziei Fed, realul s-a apreciat cu 0,7%, dar a încheiat şedinţa de tranzacţionare de miercuri în urcare cu 0,3%, comparativ cu aceeaşi zi a săptămânii anterioare. Totodată, în ultima săptămână peso-ul mexican s-a apreciat cu 2,7%, în timp ce zlotul, moneda Poloniei şi wonul, moneda Coreei de Sud, au urcat cu 4,3%, respectiv 1,6%.

În timpul celui de-al doilea program de relaxare cantitativă al Fed, de 600 miliarde dolari, dolarul s-a devalorizat semnificativ faţă de majoritatea monedelor. Un index al monedei americane realizat de The Wall Street Journal, care măsoară valoarea dolarului în raport cu un coş valutar, a scăzut cu 18% în 13 luni începând cu iunie 2010. Programul s-a încheiat în vara următoare.

Revenirea economiilor ar putea veni cu veşti rele

Unii analişti apreciază că datorită încetinirii, aparente, a economiei globale, îngrijorările legate de inflaţia sau bulele speculative pe care injecţiile de lichidităţi ale marilor bănci centrale le-ar putea crea ar trebui trecute pe plan secund. Însă dacă activitatea economică îşi revine, îngrijorările ar putea deveni întemeiate.

Prima care a dat anul aceata startul freneziei lichidităţilor este BCE. La începutul lunii instituţia a anunţat că va achiziţiona, nelimitat, obligaţiuni ale ţărilor cu probleme din zona euro. Banca a mai făcut astfel de achiziţii în trecut. Acum însă statele care vor să fie sprijinite trebuie să accepte acorduri de asistenţă financiară cu ESM, fondul permanent de bailout al zonei euro, ceea ce presupune implementarea unor măsuri de austeritate. BCE a injectat, de asemenea, aproape 1.000 miliarde euro pe piaţa interbancară pentru a preveni o nouă criză financiară. Preşedintele Bundes­bank, Jens Weidmann, compară banii ieftini cu care BCE hrăneşte pieţele cu un drog, doarece aceştia ar putea face guvernele şi băncile dependente de lichiditatea oferită de bancă.

Apoi a urmat Fed, care va cheltui în fiecare lună 40 miliarde dolari pe obligaţiuni ipotecare până când condiţiile de pe piaţa muncii se vor îmbunătăţi "semnificativ". Pe lângă "hazardul moral" - adică încurajarea unor conduite riscante - pe care l-ar putea crea, spun analiştii, noua rundă de relaxare cantitativă s-ar putea dovedi la fel de insuficientă pentru stimularea economiei cum au fost şi cele anterioare. Nevoia sutelor de miliarde de dolari create electronic de Fed ar putea atrage atenţia pieţelor asupra slăbiciunilor economiei americane şi a faptului că programele de relaxare cantitativă împreună cu cele 800 miliarde dolari în stimulente fiscale au produs cea mai slabă revenire economică de după Marea Depresiune, notează CNBC.

"Cea mai recentă acţiune a Fed ar putea ajuta marginal economia, dar va continua să erodeze încrederea", a afirmat Jim Paulsen, analist la Wells Capital Management.

Banca Japoniei şi-a extins programul de achiziţii de obligaţiuni din piaţă cu 10.000 miliarde yeni, echivalentul a 126 miliarde dolari, pentru a evita contracţia economiei. Schema de relaxare cantitativă a instituţiei a ajuns astfel la 55.000 miliarde yeni. Banca a lansat şi un fond de 25.000 miliarde yeni pentru creditarea ieftină a băncilor.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9471
Diferență: -0,0182
Ieri: 4.9480
Azi: 5.0130
Diferență: -1,1477
Ieri: 5.0712
Azi: 5.6906
Diferență: 0,4253
Ieri: 5.6665
Azi: 5.0700
Diferență: -0,8584
Ieri: 5.1139