Când preşedintele SUA Donald Trump a ordonat o blocadă „totală şi completă“ asupra petrolierelor care vin sau pleacă din Venezuela, ameninţând astfel exporturile de petrol ale ţării sud-americane, preţurile ţiţeiului pe pieţele internaţionale au crescut. De acest lucru au profitat şi marii producători de petrol americani, cotaţiile acţiunile companiilor urcând la Bursă.
Apoi preţurile au scăzut după venirea unor veşti încurajatoare despre negocierile privind încetarea focului în Ucraina. Cam aceasta este puterea Venezuelei pe piaţa globală a petrolului. Blocada impusă de Trump restricţionează exporturile de ţiţei ale unei ţări membre OPEC, făcând ca oferta globală să fie mai mică. Ofertă mai mică înseamnă preţuri mai mari.
De cealaltă parte, pace în Ucraina ar însemna relaxarea sancţiunilor aplicate Rusiei de ţările occidentale şi acces mai facil pentru petrolul rusesc pe pieţele internaţionale. Ofertă mai multă înseamnă preţuri mai mici. Dar acestea sunt jocurile obişnuite, speculative, ale pieţei. O pace durabilă în Ucraina este, probabil, departe. Însă lucrurile se desfăşoară cu o dinamică mult mai accelerată în Venezuela, iar toată lumea se întreabă ce vrea de fapt preşedintele Trump acolo.
Motivul oficial al presiunilor sunt drogurile care ajung din Venezuela în SUA cu sprijinul regimului lui Nicolás Maduro. Ca o regulă generală, ce face şi ce spune Trump în străinătate sau acasă în legătură cu actorii străini este destinat publicului american. Iar ce face şi ce spune denotă forţă, dominaţie şi control. În privinţa Venezuelei, săracă, dar bogată în petrol de cele mai multe ori dificil de extras, Trump a spus că ţara este înconjurată de cea mai mare armada (flotă de nave de mari dimensiuni) din istoria Americii de Sud.
Se referă, bineîneţeles, la nave militare americane, care de ceva timp fac o demonstraţie de forţă în regiune şi care ar trebui să realizeze blocada. El a mai spus că SUA trebuie să primească înapoi petrol, teritorii şi altele furate de Venezuela. Conducătorul statului sud-american, Maduro, considerat un dictator, spune că Trump vrea petrolul venezuelean. Aşa să fie? SUA importă ţiţei de la această ţară, prin Chevron, un colos american din sector, având permisiunea să opereze în regiune din 2022 în pofida sancţiunilor americane. În utimele săptămâni, rafinăriile americane au importat petrol venezuelean de la Chevron la preţuri mai mici. Aşa au cerut ele. De altfel, compania a devenit unul dintre pilonii de bază ai fragilei economii venezuelene. Încă are un rol important. Chevron a continuat să exporte din Venezuela către SUA când livrările către alte părţi au fost blocate de armata americană. Dar după discuţii îndelungate cu administraţia SUA, colosul american riscă să-şi vadă restrânsă drastic activitatea în Venezuela.
Şeful companiei a avertizat că dacă se întâmplă aşa, riscul este ca influenţa Rusiei şi Chinei în ţara lui Maduro să crească. Moscova şi Beijingul sunt aliaţii dictatorului venezuelean. Analiştii spun că presiunile economice create de blocada americană vor duce până la urmă la schimbarea regimului. Blocada a fost precedată de capturarea, de către americani, a unui petrolier încărcat cu ţiţei din Venezuela. În urma acţiunii, alte petroliere care se îndreptau spre această ţară au schimbat cursul. Analiştii spun că exporturile ţării s-au redus drastic de atunci. Iar petrolul se acumulează în depozite cu aşa viteză încât Venezuela va trebui să-şi închidă puţurile de extracţie. Dacă regimul lui Maduro cade, Rusia şi China rămân fără un aliat în vecinătatea Americii. Dacă blocada are succes, va fi un semnal de avertizare pentru Rusia, ameninţată cu noi sancţiuni de Washington dacă nu-şi relaxează poziţia în discuţiile de pace cu Ucraina. Rusia este şi ea exportatoare de petrol şi gaze naturale. Succesul blocadei americane i-ar putea inspira pe alţii să acţioneze mai energic contra flotei din umbră care transportă petrol rusesc.
China, în schimb, cumpără. Beijingul a criticat blocada americană asupra Venezuelei. Este principalul client pentru petrolul acesteia. Însă importurile de acolo reprezintă doar 4% din totalul importurilor Chinei de ţiţei. Analiştii spun că deşi mic, acest procent contează pentru siguranţa energetică a economiei chinezeşti, mai ales dacă va trebui să importe din altă parte mai scump. De asemenea, alianţa pentru petrol cu China este vitală pentru regimul lui Maduro.
Ani de zile Beijingul l-a finanţat prin scheme precum credite contra petrol. Dacă China îşi va întări criticile cu acţiuni pentru ajutarea Venezuelei nu este clar. Dacă o face, riscă să şubrezească şi mai mult relaţiile fragile cu Washingtonul când acesta a demonstrat că este hotărât să ducă până la capăt războiul taxelor vamale dezlănţuit de Trump. Pe de altă parte, cred unii analiştii, viitorul industriei petroliere venezuelene depinde mai degrabă de SUA, nu de China.
Sectorul este şubred, cu tehnologie învechită, din cauza lipsei de investiţii. Americanii, aşa cum a făcut-o Chevron, pot veni cu bani şi tehnologie. Deocamdată, se pare, Maduro este hotărât să reziste. A cerut marinei militare din ţara sa să escorteze cu nave de război vapoarele care transportă petrol către pieţele externe. Iar Trump, după cum apreciază Politico, visează la o Venezuelă fără Maduro, în care sectorul petrolier este dominat de companiile americane. Politico scrie, citând surse apropiate situaţiei, că preşedintele SUA întreabă companiile de petrol americane dacă vor să revină în Venezuela după căderea regimului Maduro.
