Business Internaţional

Piaţa gazelor naturale lichefiate ca teren de război în creştere: SUA vor „dominaţie energetică“, Qatar se chinuie să-şi apere poziţia de lider, iar Rusia face incursiuni curajoase. Mai multe state europene vor terminale GNL

Piaţa globală a gazelor naturale lichefiate s-a situat anul trecut la aproape 300 de milioane de tone, faţă de 100 de milioane de tone în 2000, potrivit unei analize a Shell.

Piaţa globală a gazelor naturale lichefiate s-a situat anul trecut la aproape 300 de milioane de tone, faţă de 100 de milioane de tone în 2000, potrivit unei analize a Shell.

Autor: Bogdan Cojocaru

03.12.2018, 21:30 806

Pe piaţa gazelor naturale lichefiate se duce o luptă crâncenă pentru supremaţie. Retragerea Qatarului din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol - OPEC - pentru a-şi concentra energia pe producţia şi exportul de gaze subliniază acest lucru.

Qatar este unul dintre cele mai mici state din Orientul Mijlociu, dar şi unul dintre cele mai bogate. Exporturile de gaze naturale spre ţări variind de la Marea Britanie la China i-au adus o creştere masivă a veniturilor în ultimii 20 de ani. În prezent, Qatarul este cel mai mare producător de gaze naturale lichefiate (GNL) din lume, însă poziţia îi este erodată de concurenţi puternici şi tenace şi cu influenţe geopolitice mult mai mari. Exporturile de GNL sunt o parte esenţială a planurilor preşedintelui american Donald Trump de a aduce Americii „dominaţia energetică“. Rusia nu stă nici ea departe de această piaţă. Analiştii estimează că până la sfârşitul anului viitor SUA vor deveni unul dintre cei mai mari trei exportatori de GNL la nivel mondial, concurând cu Qatar şi Australia. Datele sugerează că SUA îşi vor dubla capacitatea de export până în 2030, notează Stratfor. Cum Trump modifică acordurile comerciale şi de altă natură cu mai toate statele partenere, unele dintre acestea ar putea ajunge să promită să cumpere GNL american ca modalitate de a reduce surplusurile comerciale pe care le au cu SUA sau pentru alte favoruri. America îşi pregăteşte deja terenul. În urmă cu doi ani, primele nave cu GNL americane au părăsit un terminal din Louisiana cu destinaţia Europa.

Sub presiunea administraţiei Trump de a-şi reduce dependenţa de energia rusească, Germania pare pregătită să îmbrăţişeze ideea de a avea propriul terminal pentru importuri de GNL. Cancelarul german Angela Merkel a anunţat în octombrie că guvernul ei va cofinanţa construirea unui terminal pentru GNL de 510 milioane de euro în nordul ţării. Investitorii privaţi studiază deja posibile locaţii în apropierea Hamburgului.

Compania poloneză de petrol şi gaze naturale PGNiG a încheiat un acord pe 20 de ani de cumpărare de gaze naturale lichefiate din SUA în încercarea de a-şi reduce dependenţa de gazele ruseşti. În septembrie, Trump a declarat că în SUA vor fi exportate cantităţi „enorme“ de gaze americane „la preţuri foarte bune“. Polonia este un aliat apropiat al SUA în ceea ce priveşte politicile militare şi un oponent înverşunat al expansiunii influenţei ruseşti. Însă PGNiG importă GNL şi din Qatar.

Unul dintre clienţii-trofeu pentru orice exportator de energie este China, o piaţă în creştere accelerată. Însă China este angajată într-un război comercial cu SUA, ceea ce face ca Beijingul să prefere mai degrabă gazele ruseşti din Siberia. Qatarul, care are de trei ori mai multe resurse dovedite de gaze decât SUA, ar putea vedea în această situaţie o oportunitate. Recent, statul din Orientul Mijlociu a semnat un contract pentru dublarea volumelor vândute către PetroChina şi este probabil să caute şi alte oportunităţi de a se extinde pe piaţa chineză. Deocamdată, Australia este cel mai mare exportator de GNL către China. Qatarul contribuie cu 20-25% la importurile de GNL ale Chinei. Japonia este cel mai mare importator, cu cerere dublă faţă de cea a Chinei.

În faţa competiţiei din partea SUA şi a Australiei, Qatarul, care în prezent alimentează 27% din piaţa globală de gaze lichefiate, va începe de anul viitor implementarea unei strategii mai agresive. Anul trecut, guvernul qatarez anunţa majorarea producţiei de gaze cu 30% în următorii 5-7 ani.

Anul acesta, în octombrie, administraţia de la Doha şi-a anunţat intenţia de  a creşte capacitatea de producţie de gaze lichefiate cu 43%, la 110 milioane de tone anual.

Capacitatea actuală este de 77 de milioane de tone, notează S&P Global Platts. Spre comparaţie, piaţa globală a GNL s-a situat anul trecut la aproape 300 de milioane de tone, faţă de 100 de milioane de tone în 2000, potrivit unei analize a Shell. Producţia adiţională a Qatarului ar veni, printre altele, prin extinderea producţiei la Câmpul de Nord, unul dintre cele mai bogate câmpuri gazeifere din lume. Iar aici ar putea fi găsită una din cauzele ieşirii Qatarului din OPEC. Câmpul de Nord este împărţit cu Iranul, o ţară în conflict cu Arabia Saudită, forţa dominantă din OPEC. Saudiţii şi alte state aliate au impus o blocadă comercială Qatarului pentru că acesta ar sprijini terorismul. Iranul şi-a pus la dipoziţia Qatarului porturile şi aeroporturile pentru aprovizionare. Plecând din OPEC, unde era un membru mărunt, deoarece este un producător mic de petrol, Qatar a părăsit o organizaţie cu state ostile şi în care nu are nicio putere.

Cu cea mai mare parte a energiei financiare şi politice concentrată pe gaze, Qatarul are timp să-şi extindă capacitatea de producţie şi în afara ţării sau să caute noi clienţi. Qatar Petroleum (QP) a preluat anul acesta prima participaţie internaţională importantă care-i oferă acces la resurse neconvenţionale de petrol şi gaze naturale din Bazinul Neuquén din Argentina printr-un acord cu ExxonMobil, potrivit Reuters.

Luna trecută, emirul Qatarului Tamim bin Hamad bin Khalifa Al Thani a vizitat Croaţia, o ţară care vrea să-şi construiască un terminal de GNL, dar nu şi-a ales încă un furnizor de gaze. În prezent, în Europa sunt în dezvoltare sau doar în stadiul de schiţe şase proiecte de GNL.

Rusia, în pofida eforturilor Occidentului de a-i limita influenţa pe piaţa energiei, a acţionat anul acesta puternic pe piaţa GNL, scrie The Wall Street Journal. Pasul este logic, având în vedere că 40% din veniturile bugetare vin din vânzarea de petrol şi gaze.

Anul trecut, preşedintele rus Vladimir Putin a inaugurat o facilitate de GNL în peninsula Yamal care va furniza energie pentru piaţa asiatică.

„China va fi principalul motor al creşterii pieţei energiei în următorii 20-25 de ani“, a spus Pavel Sorochin, oficial din ministerul rus al energiei.

În iunie, India a primit primele livrări de GNL ruseşti sub un contract de 25 de miliarde de dolari. India a fost anterior client al SUA.

În ceea ce priveşte piaţa de GNL, analiştii Bloomberg apreciază că importurile la nivel global vor marca un nou nivel record anul acesta, datorită unei creşteri de 8,5%. Ritmul de creştere va încetini în 2019 şi în 2020, dar îşi va reveni în anul următor. Asia va juca un rol mai dominant în ceea ce priveşte cererea, în timp ce creşterea pe termen lung a cererii europene va fi influenţată de concurenţa din partea energiei regenerabile şi a bateriilor electrice.

În primele şapte luni ale acestui an, 71% din exporturile de GNL ale Qatarului s-au dus în Asia. Livrările către Europa au scăzut.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO