Cu comerţul internaţional în proces de deteriorare, cu industria germană în recesiune, cu ţinta de inflaţie pentru zona euro imposibil de atins în condiţiile actuale şi cu aşteptărie pieţelor ridicate, Banca Centrală Europeană este obligată să anunţe săptămâna aceasta lansarea unui baraj de măsuri de stimulare economică.
Cea mai mare teamă este că o ultimă acţiune decisivă din partea preşedintelui BCE Mario Draghi va declanşa o nouă luptă în războiul comercial cu SUA. Din cauza încetinirii comerţului la nivel global, BCE trebuie să împiedice aprecierea euro pentru a menţine exporturile europene competitive pe plan internaţional. Cu presiuni de acelaşi fel se confruntă şi Rezerva Federală americană. Însă în SUA şi preşedintele Donald Trump cere băncii centrale să acţioneze pentru a deprecia dolarul.
Consiliul guvernator al BCE se reuneşte joi pentru o nouă decizie de politică monetară, iar întrebarea pe care şi-o pun investitorii nu este dacă Draghi va acţiona, trecând astfel peste capetele unora dintre locotenenţii săi, ci cât de mare va fi pachetul de stimulare. Aşteptările sunt ca măsurile să aibă ca piesă de rezistenţă o reducere de dobândă, care va lărgi diferenţa dintre costurile de împrumut din zona euro şi cele din alte părţi. Acest lucru are potenţialul de a perturba pieţele valutare şi a atrage mânia unor critici ca Trump, scrie Bloomberg. Acuzaţiile că BCE provoacă un război valutar nu vor lipsi. Peste o săptămână, Fed îşi va anunţa propriul răspuns la încetinirea economiei globale şi la tensiunile din economia americană. Urmează şedinţele de politică monetară ale Băncii Japoniei şi Băncii Naţionale a Elveţiei.
„Draghi face presiuni pentru ceva semnificativ“, spune Kit Juckes, strateg la Societe Generale, care se aşteaptă la cel puţin o reducere de dobândă. „Nu ştiu dacă va declanşa un răspuns masiv pe frontul valutar, dar cu cât va insista mai mult, cu atât este mai probabil să atragă un răspuns din partea lui Trump.“ Anticiparea unei acţiuni din partea BCE a ajutat euro să se ducă sub 1,1 dolari pe unitate săptămâna trecută. Pentru Trump, cu fixaţia lui pe protecţionism comercial, relaxarea monetară sugerată de Draghi încă din iunie este ca o grenadă aruncată în faţă. Preşedintele american citează adesea euro când presează Fed să acţioneze pentru deprecierea dolarului.
„Pericolul ca stimulul european să provoace un contraatac este cu siguranţă o îngrijorare pentru BCE, mai ales dacă Trump schimbă tactica“, spune Ned Rumpeltin, analist la Toronto Dominion Bank. „Problema acum este dacă decizia BCE va atrage măsuri din partea SUA ca tarife pe importurile de maşini europene.“
Până acum, din fericire pentru zona euro, dolarul a rămas surprinzător de puternic, însă unul dintre cei mai precişi indicatori anticipativi pentru creşterea economiei americane, cel al activităţii din industria manufacturieră realizat de Institute for Supply Management, se duce în jos. Dacă economia americană chiar începe să se împotmolească, dolarul va începe să slăbească. Ar fi un pericol prea mare pentru economia zonei euro. În plus, moneda euro s-a apreciat în ultimul timp în raport cu lira sterlină şi, mai grav, cu yuanul Chinei. Apoi, un val de relaxare monetară prin reduceri de dobânzi mătură deja pieţele emergente din Asia.
Astfel, Draghi n-are de ales decât să ignore protestele Germaniei, Franţei şi Olandei şi să facă pasul decisiv. Cu Germania, o economie dependentă de exporturi, aproape de recesiune şi cu comenzile pentru exporturile industriale ale zonei euro în scădere accentuată, el nu-şi mai permite să lase euro să se întărească. Cei mai mulţi investitori cred că Draghi a împins atât de sus perspectivele unui pachet de stimulare, încât acum nu mai poate să se retragă. „Să facă un pas înapoi ar fi un dezastru de comunicare“, avertizează Katharina Utermühl, analist la Allianz. „Remarcile antirelaxare ale unora din guvernatori nu fac decât să-mi confirme că un pachet mare este pe ţeavă.“ În ceea ce priveşte mărimea pachetului de stimulare, părerile investitorilor diferă. Elga Bartsch, cercetător economic la BlackRock, estimează că BCE va cumpăra obligaţiuni de 30-40 mld. euro pe lună timp de cel puţin un an, scrie Financial Times. Frederik Ducrozet, economist la Pictet Wealth Management, crede că banca centrală a zonei euro trebuie să achiziţioneze în total active de cel puţin 600 mld. euro. Pe lângă o reducere a ratei de dobândă pentru depozite de cel puţin 0,1 puncte procentuale, la -0,5% sau mai jos, pieţele anticipează achiziţii de obligaţiuni de 40 mld. euro, spune Stefano Di Domizio, analist la Absolute Strategy Research.
Alţi strategi iau în considerare o soluţie de compromis a lui Draghi cu locotenenţii săi rebeli constând în lansarea unui program de achiziţii de active de mici dimesiuni şi limitat în timp sau în a lăsa decizia repornirii ajustării cantitative în sarcina viitorului şef al BCE, Christine Lagarde. În prezent, achiziţiile de active de către BCE sunt limitate la o treime din obligaţiunile statului respectiv, iar lasarea unei noi runde masive de QE ar însemna modificarea regulilor în condiţiile în care limitele sunt aproape atinse în cazul Germaniei, Finlandei şi Portugaliei. Creşterea ponderii datoriilor suverane deţinute de BCE este ceva controversat deoarece banca centrală ar avea un rol mai mare în negocieri dacă respectivul stat intră în default şi trebuie să-şi restructureze datoriile. Un program mai mic, de 20 de miliarde de euro timp de şase luni, ar permite BCE să ocolească problema, dar ar lăsa pieţele în dubiu în ceea ce priveşte hotărârea instituţiei de a acţiona pentru stimularea economiei.
„Ne aşteptăm la un pachet de stimulare agresiv de la BCE“, explică Priya Misra, strateg la TD Securities. Analiştii de acolo se aşteaptă la două reduceri de dobânzi, una de 0,1 puncte procentuale joi şi alta în decembrie, la prima şedinţă prezidată de Lagarde, pe lângă achiziţii de obligaţiuni de 40 de miliarde de euro pe lună. Un astfel de plan este suficient pentru a duce yieldurile din zona euro şi mai jos.
Obligaţiunile guvernelor din zona euro au avut o revenire fără precedent în vara aceasta, yieldurile scufundându-se la niveluri record. Obligaţiunile germane cu scadenţe de până la 30 de ani se tranzacţionează toate în teritoriul negativ. Investitorii dau iama în obligaţiuni în parte deoarece se aşteaptă la relansarea programului de achiziţii de active al BCE. „QE la infinit şi mai departe“ este ceea ce vor pieţele, explică Richard Barwell, analist la BNP Paribas Asset Management. „Cred că oamenii cumpără aceste obligaţiuni pentru că se aşteaptă să le poată vinde băncii centrale.“
Criticii spun că şi mai multă relaxare monetară va fi ineficientă în actualul mediu cu dobânzi foarte mici, ceea ce va lasă BCE cu prea puţine opţiuni atunci când va veni criza.
