Polonia, un stat nordic, insistă pe energia eoliană şi pe una dintre cele mai mari provocări ale industriei de profil, construirea de eoliene offshore, în Marea Baltică. Instalarea primelor mori de vânt marine este pe cale să înceapă. Dar Polonia nu ignoră nici dezvoltarea energiei solare.
Pentru Ungaria, aflată mai la sud, 2024 va fi al treilea an la rând când extinderea capacităţii de energie solară depăşeşte semnificativ 1 GW. Capacitatea instalată internă totală s-a dublat din 2022. Mulţumită unui nou program de subvenţionare, numărul de gospodării producătoare de energie solară va ajunge în curând la 300.000. Direcţia Ungariei este clară.
Deşi ambele ţări fac progrese în înverzirea energiei, niciuna dintre ele nu ocoleşte energia produsă prin arderea gazelor. Luna acesta, în Polonia a fost pusă în funcţiune cea mai mare centrală electrică pe gaze din ţară, care va putea furniza suficientă electricitate pentru a acoperi 5% din cererea internă. Facilitatea, PGE Gryfino Dolna Odra, a costat 856 milioane euro şi este prima dintr-o serie de cinci centrale pe gaze de generaţie nouă.
Aceasta a fost descrisă de către operatorul PGE ca fiind una dintre cele mai moderne din Europa, scrie Notes from Poland. Emisiile de praf şi de dioxid de sulf sunt aproape zero, iar eficienţa nominală a centralei Gryfino depăşeşte 63%, ceea ce înseamnă că aceasta este cu peste 70% mai eficientă decât o centrală veche pe cărbune, ceea ce ar reprezenta un pas mare făcut în faţă de Polonia, ţara cu cea mai mare dependenţă de cărbune, considerat cel mai poluator combustibil, din Uniunea Europeană. Polonia încă se mai bazează pe cărbune pentru a produce două treimi din electricitate, de departe cea mai mare proporţie din Uniune.
Însă sunt voci, şi nu puţine, care spun că banii pe care statul îi cheltuieşte pe centralele pe gaze ar fi mai bine investiţi în dezvoltarea energiei regenerabile. Nu ajută nici faptul că gazele arse de Polonia sunt scumpe, în special pentru că o bună parte din ele sunt importate sub formă de gaze naturale lichefiate. PGE insistă pe partea pozitivă. Investiţia „va întări securitatea energetică a Poloniei şi va asigura o sursă stabilă de energie pentru mai mult de trei milioane de locuinţe“, a spus CEO-ul Dariusz Marzec la ceremonia de lansare a centralei Gryfino. Potrivit presei locale, luna aceasta Polonia a fost forţată să importe energie din Germania, Suedia şi Ucraina deoarece vântul slab a diminuat producţia de energie eoliană.
Gazele, dacă vin dintr-o sursă sigură, reprezintă o energie sigură. Regenerabilele au avut anul trecut ponderea record de 26% în producţia de energie, faţă de 19% în anul anterior. Cărbunele a rămas rege, totuşi. Mai multe se vor schimba peste zece ani, când este planificată punerea în funcţiune a primului reactor nuclear din Polonia. Gazele vor juca un rol central în tranziţia energetică, ponderea acestui combustibil în mixul energetic urmând să crească de la 8,5% în 2023 la 15-31% în 2030, potrivit proiecţiilor Institutului Economic Polonez. Seria de cinci centrale pe gaz avută în vedere pentru construire în următorii câţiva ani vor dubla capacitatea de generare de energie prin arderea gazelor. Dintre acestea, în afară de Gryfino, în construcţie sunt unităţile de la Grudziadz şi Ostroleka.
Ultima este într-un stadiu mai avansat. Dar cea cea mai mare şi mai modernă centrală pe gaze va fi construită la Rybnik. Va avea o capacitate de 900 MW (faţă de 700 MW cât este cea a Gryfino) şi va costa 640 milioane euro. La Rybnik, gazele vor înlocui cărbunele. În prezent se toarnă fundaţia pentru noua centrală. Unele analize arată că această strategie este la limita viabilităţii economice.
La fel se spunea şi când Polonia îşi construia un gazoduct spre mările Norvegiei, spre gazele scumpe de acolo, în timp ce Europa era alimentată cu gaze ieftine din Rusia. Războiul pornit de Rusia contra Ucrainei a arătat că uneori este bine ca siguranţa să primeze în faţa viabilităţii economice. Spre deosebire de Polonia, Ungaria a rămas cu voia ei dependentă de gazele ruseşti, pe care le consideră o sursă de energie sigură şi ieftină. Însă, spre deosebire de Polonia, Ungaria are o centrală nucleară, pe care o extinde.
Reactoarele ei generează 45% din electricitate. Centralele pe gaze contribuie cu 20%, cam cât parcurile fotovoltaice. Două treimi din importurile de gaze are Ungariei vin din Rusia. Anul acesta, ţara a început să importe şi din Azerbaidjan, care recent a importat gaze tot din Rusia.
Cu atâta combustibil la dispoziţie, guvernul a deschis licitaţii pentru construirea a două centrale pe gaze lângă sau pe locul a două termocentrale. Una, de 650 MW, va fi construită lână gigantul termoenergetic Mátrai, care arde cărbune şi gaze. Perioada de funcţionare a bătrânei centrale a fost prelungită recent. Ea fost cumpărată de un om de afaceri apropiat premierului Viktor Orban.
O altă centrală pe gaze va fi construită pe locul termocentralei Tisza, scoasă din funcţiune. Acolo ar putea fi instalate două unităţi pe gaz de până la 500 MW fiecare. Guvernul speră ca noile centrale să înceapă să producă în 2028. Că gazele au viitor în industria energetică maghiară o arată şi faptul că Veolia, colos din Franţa, a cumpărat anul acesta centrala pe gaze de 428 MW de Gönyu de la Uniper, companie germană. În felul acesta, compania franceză a venit mai aproape de gazele ruseşti.
