Rusia şi-a făcut un nou prieten, China, căruia îi vinde gaze naturale când clienţii ei europeni trec printr-o criză energetică la care Moscova contribuie prin refuzul de a acoperi necesarul de consum. În plină revoluţie a energiei verzi, războaiele gazelor sunt cele prin care se face geopolitica.
Ani de zile, întrebaţi de ce adâncesc dependenţa comercială şi energetică a Germaniei de Rusia, oficialii germani de toate rangurile au răspuns că Rusia, pentru ţara lor, este un partener pragmatic şi de încredere. Acum, când Moscova îşi etalează muşchii şi armele la graniţele NATO, UE caută cu disperare noi furnizori de gaze naturale.
Când Gazprom, compania condusă de la Moscova care controlează exporturile de gaze naturale ruseşti, şi-a construit conducte care-i permit să vândă direct în Turcia, manevra a fost interpretată ca un semnal dat de Rusia ţărilor europene că poate găsi şi alţi clienţi şi că îşi poate reduce dependenţa de banii europenilor. Rusia este principalul furnizor de gaze naturale pentru cele mai multe dintre ţările Europei.
În contextul crizei ucrainene, Rusia merge acum şi mai departe, punând în funcţiune o nouă magistrală de gaze prin care exportă combustibil vital Chinei, noul ei aliat în lupta pentru influenţă cu Occidentul. Între timp, comisarul european pentru energie a vizitat Azerbaidjanul ca parte a eforturilor UE de a-şi diversifica sursele de energie şi de a-şi diminua dependenţa energetică de Rusia.
Azerbaidjanul exportă deja combustibil în sudul şi estul Europei printr-un gazoduct nou, dar gazele nu pot ajunge în România şi Ungaria pentru că traseul lor până aici este blocat de lipsa unui interconector între Bulgaria şi Grecia. Lucrările la această conexiune sunt mult întârziate de partea bulgară, în condiţiile în care Bulgaria a făcut exces de zel când a construit un alt gazoduct, pentru Gazprom.
SUA exportă deja gaze naturale lichefiate (GNL) în Europa, inclusiv în Europa de Est, şi vrea să mărească livrările. În unele locuri, GNL americane sunt prezentate ca „gazele libertăţii“. În plus, de când a reizbucnit criza ucraineană, Washingtonul duce o campanie de căutare de noi exportatori de GNL pentru Europa.
Preşedintele Recep Tayyip Erdogan, care se vrea şi el un jucător de categorie grea în geopolitica regională, a declarat că ar vrea o cooperare cu nimeni altul decât Israelul pentru a aduce gaze naturale în Europa, scrie Euractiv, care citează surse apropiate situaţiei. Turcia, stat membru al NATO, este în conflict cu o altă ţară care face parte din alianţa militară euroatlantică, Grecia, din cauza exploatării resurselor de gaze naturale din Marea Mediterană.
Animozităţile dintre Atena şi Ankara sunt de natură istorică, inclusiv teritorială. Grecia are deja un proiect de cooperare pentru gazele naturale din Mediterana cu Israelul - conducta East Med -, dar Ankara nu vrea să fie exclusă din niciun proiect de gaze din regiune. În ultimele zile, când Turcia este devastată de o inflaţie scăpată de sub control, Erdogan a încercat o normalizare a relaţiilor cu mai multe state pe care până acum nu le vedea cu ochi buni, cum ar fi Armenia. Pasul făcut de Erdogan ar putea avea legătură cu faptul că preşedintele american Joe Biden şi-a retras recent sprijinul pentru East Med, lăsând astfel mai mult spaţiu de joc Turciei. Decizia lui Biden a fost primită ca un şoc la Atena. Turcia este un stat prieten cu Azerbaidjan.
Între timp, Gazprom a anunţat că fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost nominalizat pentru un post în boardul de supraveghere al colosului Gazprom. Schröder este cunoscut ca fiind apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, dar şi ca având conexiuni puternice cu businessul german. Schröder este, de asemenea, preşedintele consiliului de supraveghere al unui alt gigant energetic rus, Rosneft.
Germania şi-a mărit în ultimii ani consumul de gaze ruse pentru că şi-a închis centralele nucleare. În acest război al gazelor, Ungaria a jucat la mai multe capete, asigurându-şi recent un nou contract pe termen lung cu Gazprom, la preţuri mai mult decât bune, după cum au lăsat să se înţeleagă autorităţile de la Budapesta.
Condiţiile contractului sunt secrete. Săptămâna trecută, premierul maghiar Viktor Orban s-a întâlnit cu Putin, iar cei doi au discutat, printre altele, suplimentarea exporturilor de gaze ruse către Ungaria. Ungaria are acces şi la GNL printr-un terminal din Croaţia. Dacă ar primi şi gaze azere, ar putea fi considerată răsfăţata acestei crize. Budapesta face curte guvernului azer.
Polonia, care o vrea pe Rusia cât mai departe, îşi construieşte singură un gazoduct prin Marea Baltică pentru a-şi aduce gaze din nordul continentului şi are şi un terminal funcţional de GNL. Toate acestea se întâmplă în timp ce România, deşi are acces uşor la gaze din Marea Neagră, importă din ce în ce mai mult combustibil de la Rusia.
