Liderii companiei canadiene au fost printre cei mai „generoşi“ sponsori ai fostului preşedinte Bill Clinton şi ai familiei sale. Detaliile tranzacţiei din 2013 au apărut abia acum. De acordul lui Hillary Clinton, în calitatea ei de şef al Departamentului de Stat, a fost nevoie pentru ca acordul, care a dat ruşilor aces la mine strategice de uraniu din SUA, să fie legal. Hillary Clinton se va lupta pentru preşedinţia Americii în 2016. Despre cât de puternică a ajuns să fie industria nucleară rusească, edificatoare poate fi următoarea statistică: Rosatom, agenţie controlată de stat, şi nu Areva din Franţa sau Westinghouse din SUA, are peste 29 de reactoare în diferite faze de planificare sau dezvol-tare în peste zece state. Spre comparaţie, Areva, deşi este controlată de statul francez, nu a vândut niciun reactor din 2007, scrie Thomson Reuters.
Banii Moscovei
O mare parte din succesul Rosatom poate fi atribuit sprijinului acordat de guvernul rus. Kremlinul a realizat în urmă cu un deceniu că nu doar gazele naturale, ci şi energia nucleară poate ajuta Rusia să-şi propage influenţa politică prin lume.
Spre deosebire de proiectele de petrol sau de gaze naturale, cele legate de energia nucleară pot fi dezvoltate oriunde în lume, nu doar în ţările vecine. Astfel, oportunităţile de investiţii sunt mai mari. Un atu pe care îl oferă sprijinul guvernului sunt preţurile ademenitoare cerute de ruşi în diverse acorduri.
Lista ţărilor în care Rusia a obţinut în ultimii ani contracte prin Rosatom sau încearcă să-şi consolideze poziţia cuprinde Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Iran, Turcia, Iordania, Egipt, India, Bangladesh, Vietnam şi Argentina. Centralele atomice de aici vor depinde zeci de ani de combustibilul nuclear rusesc, notează Newsweek.
Cel mai recent acord a fost semnat cu Iordania, o naţiune din Orientul Mijlociu săracă în energie.
Două reactoare nucleare vor fi construite de Rosatom până în 2022. Cu mai puţin de o lună înainte de înţelegerea iordaniană, preşedintele rus Vladimir Putin a finalizat un acord cu Ungaria. Rosatom va construi şi instala două reactoare pe lângă alte două unităţi cu tehnologie sovietică la centrala Paks. Contractul, extrem de opac şi în care premierul Viktor Orban s-a implicat personal, a fost cercetat intens de autorităţile UE. Detaliile afacerii au devenit secret de stat. Cu câteva zile înainte de acordul ungar, Putin s-a folosit de vizita sa în Egipt pentru a încheia un acord preliminar cu preşedintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi. Egiptul îşi va avea prima centrală nucleară la Alexandria.
Iranul şi India au relaţii vechi cu Rusia legate de energia nucleară şi vor avea noi reactoare. În nordul Finlandei, Rosatom a început lucrările preliminare la o nouă centrală, care ar trebui să intre în funcţiune în 2024. Rosatom va demara lucrările pentru prima centrală atomică turcească în această primăvară. Rosatom se uită, de asemenea, la America Latină. În timp ce făcea turul Americii de Sud în iulie 2014, Putin şi preşedintele Argentinei Cristina Kirchner au semnat acorduri de cooperare în domeniul energiei nucleare, iar în aprilie 2015 cele două ţări au convenit ca Rosatom să construiască un reactor la centrala Atucha-3, de lângă Buenos Aires. În februarie 2015, Rosatom a încheiat un acord cu autorităţile braziliene pentru furnizarea de combustibil nuclear.
Captivi
Rusia subvenţionează puternic Rosatom şi adesea asigură împrumuturi ţărilor prea sărace pentru a-şi dezvolta singure sectorul nuclear. De cele mai multe ori partea rusească se ocupă de tot ceea ce înseamnă o centrală nucleară: construcţia, proprietatea, administrarea, întreţinerea şi modernizarea.
O centrală cu tehnologie rusească va funcţiona doar cu combustibil rusesc, iar de procesarea combustibilului epuizat se ocupă tot ruşii. Însă în felul acesta ţările respective devin captive la cerinţele şi pretenţiile Rusiei.
Spre deosebire de companiile vestice, Rosatom are permisiunea de a construi reactoare peste tot în lume. De asemenea, colaborarea cu Rosatom vine la pachet cu diferiţi „îndulcitori“, precum facilităţi la achiziţionarea de armament rusesc.
Afacerea politică
Revenind la achiziţia făcută de Rosatom în Canada în 2013, aceasta face din compania rusească unul dintre cei mai mari producători de uraniu din lume. În spatele poveştii stau câţiva oameni, lideri ai industriei miniere canadiene, care sunt donatori de top pentru eforturile caritabile ale familiei Clinton, scrie The New York Times. Membrii acestui grup au construit, finanţat şi în cele din urmă vândut ruşilor o companie care va deveni cunoscută ca „Uranium One“.
Pe lângă minele de uraniu din Kazahstan, care sunt cele mai profitabile din lume, prin achiziţie ruşii au primit controlul asupra a 20% din capacitatea de producţie a uraniului din SUA. De vreme ce uraniul este considerat o resursă strategică, cu implicaţii pentru securitatea naţională, tranzacţia a trebuit aprobată de diferite agenţii guvernamentale americane. Printre aceste agenţii, care şi-au dat acordul, a fost şi Departamentul de Stat, condusă pe atunci de Hillary Clinton.
