Business Internaţional

Politicienii care au ruinat Italia

Politicienii care au ruinat Italia

Autor: Catalina Apostoiu

05.03.2018, 00:04 595

Deşi economia ţării este în sfârşit în curs de redresare, aceasta continuă să sufere de pe urma productivităţii reduse. Potrivit unui sondaj recent, calitatea vieţii din Italia este printre cele mai ridicate din Europa şi totuşi există o mare diferenţă între nivelul de trai din nord şi cel din sud.

Corupţia este mai extinsă decât în orice altă ţară vest-europeană, ca şi birocraţia. În plus, Italia are grupuri de crimă organizată mai puternice decât în orice altă ţară din UE. Printre cei care se fac vinovaţi de această situaţie se numără Giulio Andreotti, Mariano Rumor, Bettino Craxi, Silvio Berlusconi, Romano Prodi şi Roberto Maroni, potrivit Politico. 

Puţini italieni au avut o reputaţie atât de rea ca Giulio Andreotti, un creştin-democrat care a fost premier de şapte ori şi ministru în numeroase alte guverne. În 2003, o instanţă din Sicilia a declarat că acesta a colaborat cu Cosa Nostra şi le-a conferit membrilor acesteia un sentiment de protecţie. Protecţia asigurată de acesta se numără

printre motivele pentru care în Italia crima organizată este în continuare o problemă acută.

Un alt creştin-democrat, Mariano Rumor, a promovat, ca premier, o măsură care i-a costat pe contribuabilii italieni în jur de 175 mld. euro. Prin aceasta, Rumor a încercat să-şi asigure susţinerea numărului în creş tere de angajaţi din sectorul public. Astfel, aceşti angajaţi puteau să se pensioneze doar după 19 ani şi jumătate de contribuţii. Sumele plătite acestora reprezintă una din multele explicaţii pentru masiva datorie publică a Italiei. Muntele de datorii al Italiei a început să crească la începutul anilor ’70. Însă până în momentul în care Bettino Craxi a devenit primul noncreştin democrat care a condus guvernul de la război, în 1983, aceasta se situa încă la numai 65% din PIB. 

După terminarea mandatului acestuia, datoria crescuse la 89%. Au existat mai multe motive pentru această creştere: un nivel prea mare al cheltuielilor, ineficienţă, o impozitare insuficientă şi, nu în ultimul rând, corupţia.

Influenţa lui Silvio Berlusconi asupra Italiei a fost uriaşă. Prin canalele sale TV, acesta a contribuit la formarea modului de a gândi a ţării. Constanta denigrare a procurorilor şi judecătorilor care au lansat nenumărate acuzaţii împotriva sa a subminat respectful şi aşa fragil al italienilor pentru statul de drept.

Cât despre Romano Prodi, mulţi italieni îl învinuiesc pentru a fi dus ţara în zona euro. Când Prodi a venit la putere, se considera că Italia nu are cum să întrunească criteriile pentru includerea în zona euro. Dar, după o vizită în Spania, acesta a decis că Italia trebuie neapărat să adere la zonă. Prodi a reuşit să-i convingă pe italieni să facă sacrificii considerabile pentru reducerea deficitului bugetar, dar şi restul UE să ignore datoriile colosale ale ţării sale.

Ceea ce nici Prodi, nici altcineva nu a explicat italienilor a fost că aceştia urmau să-şi piardă libertatea de a-şi menţine competitivitatea prin devalorizarea lirei şi că urma să fie nevoie de mult mai multe sacrificii pe viitor.

Roberto Maroni a susţinut introducerea unei legi care, mai mult decât oricare alta, a distorsionat piaţa muncii. Prin faptul că, în urma ei, şefii de companii au putut angaja mai uşor în mare parte muncitori tineri pe contracte pe termen scurt fără a erode privilegiile angajaţilor mai în vârstă cu slujbe pe viaţă, legea a creat o diviziune între generaţii care a continuat să crească de atunci. Dificultatea de a găsi o slujbă care să-i ajute să-şi acumuleze drepturi la pensie, să ia credite ipotecare şi poate să-şi facă o familie reprezintă un motiv de bază pentru care atât de mulţi italieni pleacă din ţară şi pentru care atât de mulţi dintre cei care rămân votează cu Mişcarea 5 Stele. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO