Polonia creşte şi polonezii din străinătate se întorc acasă, însă în număr insuficient pentru ca ţara să-şi poată menţine viteza de dezvoltare

Numărul cetăţenilor polonezi care locuiesc în străinătate cel puţin un an a scăzut cu 21.000 în 2025, ceea ce înseamnă că în lume au rămas 1,513 milioane de emigranţi polonezi pe termen lung, potrivit statisticilor oficiale. Cifra nu înseamnă că exact 21.000 de persoane şi-au făcut baga­jele şi s-au întors Polonia.

Cu siguranţă, unii polonezi ple­caţi în străinătate au revenit acasă. Însă numărul, un record, poate re­flec­ta şi decese, schimbări de cetă­ţenie, dar şi mai puţine plecări. Ten­dinţa contează deoarece popu­laţia Poloniei îmbătrâneşte, iar ţara se depopulează, scrie TVP World.

Pentru o ţară care a pierdut milioane de oameni după comunism şi aderarea la UE, scăderea are o greutate simbolică enormă. Econo­mia Poloniei valorează acum aproxi­mativ 1.000 de miliarde de dolari. Cetăţenii săi aleg din ce în ce mai mult Varşovia, Cracovia sau Wroclaw în detrimentul Londrei, Dublinului şi Berlinului. Aceste veşti bune au în fundal o catastrofă demo­grafică cu evoluţie lentă, o proiecţie a Eurostat cu migraţie netă zero indi­când că populaţia ar putea scădea de la 36,5 milioane în 2025 la aproxi­mativ 19 milioane până în 2100.

Practic, pur şi simplu nu există suficienţi polonezi, nici în Polonia, nici în străinătate, pentru a susţine miracolul economic istoric al Polo­niei. Prin urmare, în condiţiile actu­ale este evidentă direcţia - ţara va trebui să devină o naţiune de mi­granţi. Cu toate acestea, chiar şi politicienii mainstream de dreapta cer deportarea ucrainenilor, printre grupurile de migranţi cu cele mai mari şanse de a se integra cu succes.

Acum doar o generaţie Polonia exporta lucrători la o scară extraor­dinară. Şantierele, depozitele şi spitalele Marii Britanii erau pline de polonezi care puteau câştiga de câteva ori mai mult decât acasă.

Un raport al guvernului de la Varşovia arată că populaţia poloneză din Marea Britanie a crescut de la a­pro­ximativ 24.000 în 2002 la 700.000 în 2007. Logica economică a fost co­pleşitoare.

Când Polonia a aderat la UE în 2004, şomajul în ţară era de 19,1%, iar salariile britanice erau de aproape şase ori mai mari. Exodul a devenit unul dintre costurile ascunse ale aderării transformatoare a Poloniei, deoarece ţara a câştigat investiţii şi acces la piaţa europeană, pierzând în acelaşi timp mulţi dintre cei mai tineri şi mai ambiţioşi oameni ai săi.

Între timp, lucrurile s-au schimbat. Eurostat estimează că PIB-ul polonez pe cap de locuitor, ajustat în funcţie de preţuri, a crescut de la 47% din media UE în 2004 la 81% în 2025. Şomajul a fost de 2,8% în 2024, în timp ce economia a depăşit pragul de 1.000 de miliarde de dolari în anul următor.

Schimbarea se vede în fluxurile de migraţie. Statisticile germane arată că 88.388 de cetăţeni polonezi au părăsit Germania în 2024, în timp ce 76.320 s-au mutat acolo din Polonia. A fost prima migrare netă din Germania către Polonia în acest secol. Brexitul, costurile locuinţelor din Occident şi legăturile familiale au încurajat, de asemenea, întoarcerile.

Strategia de migraţie a guvernului pentru 2024 recunoaşte că „statul nu are instrumente reale pentru a încuraja diaspora să se întoarcă“. Aceasta spune că deciziile de întoarcere sunt determinate în mare măsură de condiţiile socioeconomice. Prosperitatea Poloniei a devenit, practic, politica sa de întoarcere.

Totuşi, statistica oficială poloneză afirmă că Polonia a înregistrat aproximativ 238.000 de naşteri şi 406.000 de decese în 2025, rezultând o scădere de aproximativ 168.000. Reducerea cu 21.000 a numărului de emigranţi pe termen lung acoperă abia o optime din această pierdere.

Contextul este că rata fertilităţii s-a redus la 1,099 copii pe femeie în 2024, fiind una dintre cele mai scăzute din Europa şi cu mult sub media UE, de aproximativ 1,5-1,6 copii. Cota este înspăimântătoare dacă este avut în vedere ca este nevoie de 2,1 copii pe femeie pentru înlocuirea populaţiei pe termen lung în absenţa migraţiei.

Previziunile sunt sumbre. Proiecţia de bază a Eurostat, care presupune o oarecare imigraţie, arată că populaţia Poloniei va scădea la aproximativ la 25,6 milioane în 2100, o prăbuşire de aproape 32%.

De asemenea, componenţa populaţiei se va schimba dramatic. Oficiul Naţional de Statistică estimează că ponderea populaţiei cu vârstă activă se va diminua de la 58,4% la 47,6% până în 2060, în timp ce ponderea populaţiei care nu a atins vârsta activă va creşte de la 23,3% la 37,4%.

Marcin Tomaszewski, economist principal la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, arată consecinţele: „Mai puţini lucrători înseamnă o creştere mai lentă şi mai puţine impozite, în timp ce o populaţie mai în vârstă costă mai mult sistemul de pensii şi sănătatea.“

Pentru a clarifica nevoia imediată, numărul total de polonezi din străinătate, şi care în cea mai mare parte probabil că lucrează acolo, de 1,513 milioane, este mai mic decât forţa de muncă străină suplimentară pe care Instituţia de Asigurări Sociale, ZUS, a calculat că ar fi necesară până în 2032 pentru a menţine raportul din 2022 între lucrători şi persoanele aflate în întreţinere.

ZUS a estimat această cerinţă la aproximativ 1,8 milioane de lucrători străini suplimentari, ceea ce înseamnă creşteri anuale între 200.000 şi 400.000 a numărului de nou veniţi de altă cetăţenie. Instituţia a descris atragerea acestui număr ca fiind un obiectiv „nerealist“.