Preţurile gazelor naturale din contractele futures pentru pieţele europene au scăzut după ce preşedintele Rusiei Vladimir Putin a spus că un posibil acord de cooperare între Moscova şi Washington în domeniul energiei ar putea impulsiona exporturile de combustibil ale ţării sale către Europa. Deşi sub sancţiuni occidentale şi cu toate că majoritatea statelor membre ale UE s-au angajat să renunţe complet la energia Rusiei după ce aceasta şi-a atacat vecinul Ucraina, gazele ruse încă mai au clienţi în Uniune.
De asemenea, în condiţiile în care pierderea accesului la gazele ieftine ale Rusiei a accelerat tendinţa de dezindustrializare la economii mari precum Germania, au apărut voci care propun repornirea importurilor de gaze ruse prin gazoducte precum Nord Stream. Totuşi, în ce măsură este posibil ca Europa să reînceapă să cumpere gaze de la Rusia? Şi în ce măsură ar putea încerca SUA să descurajeze sau să încurajeze aceste afaceri când mulţumită războiului au devenit una dintre principalele surse de combustibil ale UE? Sunt întrebări pe care analiştii şi le pun tot mai mult pe măsură ce relaţiile diplomatice dintre SUA condusă de Donald Trump şi Rusia lui Putin se dezgheaţă.
Trebuie spus că perspectiva acestei apropieri şi cea a încetării focului în Ucraina au atras interesul investitorilor străini pentru Rusia. Financial Times scrie despre fonduri de hedging internaţionale şi brokeri care caută să profite de obligaţiunile corporate ale Rusiei şi de rublă, care s-a apreciat cu o treime faţă de dolar de la începutul anului. Dacă acesta este doar un prim pas al reîntoarcerii companiilor occidentale în Rusia? Câteva companii americane de energie sunt încă active acolo. Iar presa rusă scrie că Moscova caută să atragă investitori occidentali în sectorul său energetic, în gaze şi petrol.
În Europa, gazele naturale sunt încă regele incontestabil pe piaţa energiei, aceasta datorită pe de o parte dezvoltării capacităţilor de energie regenerabilă şi pe de alta închiderii termocentralelor pe cărbune. Gazele sunt un combustibil de echilibru, care arde în orice condiţii, fie că nu este soare, fie că nu bate vântul. Anul trecut, UE a consumat cu 24 TWh mai puţine gaze decât în 2023, după cum scrie Euractiv. Deşi ponderea energiei produse prin arderea gazelor a scăzut de la 18% în 2020 la 14%, gazele naturale sunt cele care stabilesc preţurile energiei 40% din timp, potrivit ACER. În practică, anual doar 20% din capacitatea de generare pe gaze este utilizată, însă la orele de vârf cifra urcă la 52% deoarece doar prin gaze se poate acoperi cererea ridicată. Acest rol al gazelor este în creştere.
În 2023, centralele pe gaze operau la doar 42% din capacitate în timpul orelor de vârf. Important de ştiut e şi de unde vin gazele. Ponderea gazelor importate de Europa din Rusia prin conducte s-a redus de la peste 40% în 2021 la 8% în 2023 şi probabil că s-a dus şi mai jos după ce Ucraina a închis la începutul anului gazoductul rusesc care-i străbătea teritoriul. Pentru gaz prin conducte şi GNL, Rusia a reprezentat mai puţin de 15% din totalul importurilor din UE, arată datele Consiliului European. Norvegia este de departe principala sursă de gaze de import a UE, asigurând 30% din total în 2023. Urmează SUA, cu 19%.
SUA exportă GNL şi exportă din ce în ce mai mult de când Rusia a pornit război contra Ucrainei. Unii traderi speculează că exporturile de gaze ale Rusiei către UE vor creşte în contextul apropierii diplomatice dintre Moscova şi Washington. Mulţi văd fluxuri mici sau chiar deloc în condiţiile în care UE lucrează la planuri, întârziate, de a pune capăt dependenţei de energia rusă până în 2027, scrie Bloomberg. Niciuna din opţiunile de a majora fluxul prin conducte nu este clară.
Cea mai simplă este reluarea tranzitului la nivelurile de anul trecut prin Ucraina. Aceste importuri acopereau doar 5% din necesarul UE. Aspectul de „ieftin“ pe care îl menţionează Putin este cel care ar putea convinge unele state europene să treacă peste îngrijorările geopolitice. Ungaria o face deja. UE a progresat considerabil în a-şi diminua pofta de gaze ruse după zeci de ani de dependenţă, însă costurile mari cu energia pot pune la încercare determinarea Uniunii.
Pentru europeni, gazele încă sunt scumpe deşi au trecut trei ani de la cea mai gravă criza energetică de decenii. Iar în cea mai mare economie a UE, Germania, unele industrii speră la reîntoarcerea gazelor ruseşti ieftine, folosite nu doar ca energie, ci şi ca materie primă pentru industria chimică. Costurile mari le erodează puterea de a concura cu producători din alte părţi.
Un alt argument în favoarea energiei ruseşti este stocarea gazelor, care a devenit o îngrijorare mare anul acesta. Volumele de combustibil depozitat au scăzut semnificativ iarna aceasta după ce continentul a fost lovit de valuri de ger, iar lipsa vântului a făcut ca producţia de energie eoliană să se reducă. Sezonul de reumplere a depozitelor va fi scump.
Orice sursă nouă de gaze va fi binevenită. Are Putin cu adevărat motive de optimism în legătură cu redeschiderea Europei pentru gazele ruseşti? Oficiali ruşi şi europeni spun că Washingtonul explorează modalităţi de a lucra cu monopolul rus al exporturilor de gaze Gazprom la proiecte globale. Iar Gazpromului i-ar conveni ca SUA să ajute la repornirea conductelor Nord Stream dintre Rusia şi Germania, au spus pentru Bloomberg surse apropiate situaţiei.
Compania rusă are o participaţie majoritară la Nord Stream şi este singurul proprietar al Nord Stream 2. Operatorul celui de-al doilea proiect, o subsidiară elveţiană a Gazprom, este în procedură de insolvenţă. Un investitor american cu experienţă în afaceri cu Rusia, Stephen Lynch, ar fi fi fost interesat de achiziţionarea acestuia dacă operatorul falimentează. Astfel, SUA ar primi o participaţie la proiect.
