Din totalul de 9,56 milioane de persoane, 4,81 milioane de oameni, respectiv 8%, trăiesc într-o sărăcie absolută.
În 2011, ponderea celor care se aflau în sărăcie absolută era de 5,7%.
"De la declanşarea crizei economice în 2008, este pentru prima oară când înregistrăm un veritabil salt al sărăciei relative şi absolute, care afectează toate categoriile sociale", a declarat o reprezentantă a Istat, Laura Sabbadini, în prezentarea raportului în faţa presei.
Sărăcia absolută este caracterizată de imposibilitatea plăţii bunurilor şi serviciilor considerate esenţiale pentru a avea un nivel de viaţă minim acceptabil.
Indicatorul variază în funcţie de localităţile italiene, costul vieţii fiind mai scăzut în sud decât în nordul ţării, dar şi în funcţie de tipologia familiei.
De exemplu, pragul sărăciei absolute pentru o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 şi 59 de ani variază de la 537 de euro pe lună într-un oraş mic din sudul ţării la 806 euro pe lună într-o zonă urbană din nord.
Celelalte persoane recenzate în studiu trăiesc în sărăcie relativă, pentru 2012 pragul veniturilor fiind stabilit la 990,88 de euro pentru o familie de doi membri.
Sărăcia absolută a crescut anul trecut pentru multe tipuri de familii şi în toate regiunile Italiei, urcând de la 4,9% la 6,2% din totalul populaţiei în nord, de la 6,4% la 7,1% în centru şi de la 23,3% la 26,2% în sud.
Singurul semn de ameliorare a sărăciei relative a fost înregistrată în cazul grupei de persoane în vărstă care trăiesc singure, cu o scădere de la 10,1% la 8,6%.
Istat a mai semnalat că 2,8% dintre familiile italiene riscă sărăcia, veniturile lor fiind doar uşor mai ridicate decât pragul care reflectă această stare.
Italia a intrat în recesiune la sfârşitul lui 2011, iar criza continuă să se agraveze, în timp ce şomajul a atins în luna mai nivelul record de 12,2%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
