Preşedintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, face apel la o revoluţie a plăţilor, una care să rupă dependenţa Europei de platforme americane şi chineze precum Visa, Mastercard, PayPal şi Alipay, scrie Business Today.
Descriind-o drept „un marş spre independenţă”, Lagarde a declarat că Europa trebuie să îşi construiască propria alternativă pentru a-şi asigura suveranitatea financiară.
O piaţă de capital complet unificată, a adăugat ea, ar putea deschide calea către o integrare fiscală mai profundă - cu o valoare adăugată potenţială de până la 3 000 de miliarde de euro anual.
În cadrul emisiunii The Pat Kenny Show, Lagarde a subliniat dependenţa Europei de infrastructura străină de plăţi digitale. „Visa, MasterCard, PayPal şi Alipay sunt toate controlate de companii americane sau chineze”, a remarcat ea, argumentând: „Ar trebui să ne asigurăm că există o ofertă europeană”.
Comentariile sale vin în contextul în care se pune din nou accentul pe Uniunea pieţelor de capital (CMU) - o iniţiativă a UE menită să creeze o piaţă unică de capital în toate statele membre. Scopul este de a îmbunătăţi fluxul de investiţii şi economii în cadrul blocului comunitar, oferind întreprinderilor un acces mai bun la finanţare şi cetăţenilor instrumente de economisire mai eficiente.
Lagarde a legat progresele înregistrate în cadrul CMU de integrarea economică mai largă, afirmând că aceasta ar putea reduce presiunea asupra politicii monetare şi ar putea pune bazele unei viitoare uniuni fiscale. În timp ce afirmaţia privind valoarea adăugată anuală de 3 000 de miliarde euro provine dintr-o postare pe Reddit citată pe scară largă, estimări mai oficiale sugerează un impact uşor mai conservator. Potrivit Serviciului de cercetare al Parlamentului European (EPRS), o integrare mai profundă ar putea genera un PIB suplimentar de peste 2,8 trilioane de euro până în 2032, cel puţin 321 de miliarde de euro fiind atribuite finalizării Uniunii economice şi monetare.
Totuşi, construirea unei alternative europene la Visa şi Mastercard se confruntă cu provocări majore. Printre acestea se numără:
* Comisioanele interbancare mai mici din Europa fac ca profitabilitatea să fie mai greu de obţinut.
* Sunt necesare investiţii iniţiale masive pentru a crea o infrastructură care să rivalizeze cu cea a operatorilor mondiali.
* Printre obstacolele în calea adoptării se numără schimbarea comportamentului consumatorilor şi comercianţilor şi convingerea băncilor să sprijine un nou sistem.
* Complexitatea tehnică, în special în ceea ce priveşte securitatea, protecţia împotriva fraudei şi compatibilitatea transfrontalieră.
* Guvernanţa şi coordonarea, deoarece statele membre şi instituţiile ar trebui să se alinieze în ceea ce priveşte execuţia şi supravegherea.
