Rivalitatea între Statele Unite şi China pe plan mondial va marca secolul 21, iar ascensiunea politică şi economică a Beijingului va genera provocări pentru Occident, comentează cotidianul Financial Times.
"China este o superputere emergentă. Statele Unite sunt actuala superputere. Potenţialul conflictelor destructive între cei doi uriaşi pare a fi nelimitat. Şi totuşi cele două puteri sunt interconectate. Dacă vor eşua în menţinerea relaţiilor de cooperare rezonabilă, există potenţialul de a genera dezastre nu doar asupra fiecăreia dintre ele, ci şi asupra întregii lumi", notează editorialistul Martin Wolf într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul "Rivalitatea SUA - China va configura secolul 21; Ascensiunea economică şi puterea politică a Beijingului constituie provocări majore pentru Occident".
"China este un rival al Statelor Unite din două puncte de vedere: al puterii şi ideologiei. Această combinaţie de atribute ar putea aminti de conflictul cu puterile Axei în al II-lea Război Mondial sau de conflictul cu Uniunea Sovietică în Războiul Rece. Sigur că situaţia Chinei este foarte diferită. Dar China are potenţialul de a fi mult mai puternică. Ascensiunea puterii Chinei, din punct de vedere economic şi politic, este evidentă. Potrivit FMI, PIB-ul Chinei pe cap de locuitor a fost, în 2017, la nivelul de 14% faţă de cel din SUA din punctul de vedere al preţurilor de piaţă şi de 28% din punctul de vedere al parităţii puterii de cumpărare, în creştere de la 3%, respectiv de la 8% în anul 2000. Totuşi, dat fiind că populaţia Chinei este de patru ori mai mare decât a SUA, PIB-ul a fost în 2017 la nivelul de 62% din cel al Statelor Unite din punctul de vedere al preţurilor de consum, respectiv la nivelul de 119% la indicatorul parităţii puterii de cumpărare. (...) Mărimea contează. Este improbabil ca economia Chinei să nu ajungă să o depăşească pe cea a SUA, chiar dacă, în medie, fiecare locuitor din Statele Unite va fi mult mai prosper decât locuitorii Chinei. De asemenea, China este deja o piaţă de exporturi mai importantă decât SUA pentru multe ţări importante, în principal din estul Asiei", explică editorialistul FT.
"China este şi un contestatar ideologic al Statelor Unite, pe două dimensiuni. Are ceea ce ar putea fi numită drept o economie de piaţă planificată. Are şi un sistem politic nedemocratic. Din nefericire, recentele eşecuri ale economiilor cu pieţe libere în care veniturile sunt mari au contribuit la îmbunătăţirea imaginii celorlalte sisteme. Alegerea în funcţia de preşedinte al SUA a lui Donald Trump, un admirator al despotismului, a consolidat farmecul acestui sistem. Statele Unite, ar fi spus unii observatori la un moment dat, au şi avantajul unor aliaţi puternici şi loiali. Din nefericire, Donald Trump a declanşat război economic împotriva acestora. În cazul în care o decizie de a lansa un atac contra Coreei de Nord ar genera distrugerea oraşelor Seul şi Tokyo, alianţele militare ale SUA ar lua sfârşit. O alianţă nu poate conduce la sinucidere", subliniază FT.
"Gestionarea competiţiei între aceste două superputeri va fi dificilă. Graham Allison, de la Universitatea Harvard, are o abordare fatalistă în cartea «Destined For War» («Sortite războiului» - n.red.): conflictul între actuala superputere şi cea în ascensiune este aproape inevitabil. Un conflict militar deschis între puteri nucleare ar putea părea relativ improbabil. Însă disensiunile de amploare şi încetarea cooperării necesare în relaţiile economice pare probabil. Este neclar cum pot fi soluţionate actualele conflicte comerciale. Cooperarea pentru gestionarea intereselor comune pe plan mondial s-a prăbuşit deja, dată fiind respingerea de către Administraţia Trump a ideii schimbărilor climatice. (...) Viitorul Chinei depinde de China. Iar relaţiile Occidentului cu China ţin de Occident. Statele Unite au dreptate să insiste ca Beijingul să îşi respecte angajamentele. Dar şi Statele Unite şi restul Occidentului trebuie să respecte propriile angajamente. China nu se va simţi obligată să respecte reglementări stabilite dacă asupra sa vor fi exercitate presiuni de către ţări care dispreţuiesc reglementările. În orice caz, China nu este o ameninţare de tip real. Relaţia poate fi cu siguranţă gestionată. Riscul este decadenţa Occidentului, în principal a Statelor Unite - prevalenţa profiturilor din situaţii speculative ca mod economic, indiferenţa faţă de soarta celor mai mulţi dintre cetăţeni, rolul de corupere al banilor în politică, indiferenţa faţă de adevăr şi sacrificarea investiţiilor pe termen lung de dragul consumului public şi privat", insistă editorialistul Martin Wolf, observând că Occcidentul poate şi trebuie să convieţuiască alături de China aflată în ascensiune, dar prin respectarea cu sinceritate a propriilor principii.
