Reducerea productiei are insa la baza, in mare parte, motivatii politice. De la Marea Caspica pana in America de Sud, companiile occidentale de profil pierd zone din ce in ce mai bogate in resurse. Producatorii de petrol se vad nevoiti sa treaca la renegocierea contractelor in termeni mai putini favorabili pentru ei si poarta o batalie despre care stiu ca este deja pierduta cu companiile petroliere aflate in proprietatea statului, scrie International Herald Tribune.
Majoritatea titeiului produs de aceste companii provine din arii care se afla in declin, precum zonele de langa Marea Nordului. In realitate gigantii petrolieri care au dominat cu ceva vreme in urma pietele mondiale au ajuns sa piarda cea mai mare parte din influenta, considera multi analisti din industria de profil, iar odata cu acest declin ei nu mai sunt capabili sa isi asigure rezervele de titei de care au nevoie pentru a-si mentine productia.
"Aceasta industrie a intrat in criza", este de parere Myers Jaffe, directorul asociat al programului energetic din Houston al Universitatii Rice. "Exista o criza in ceea ce priveste conducerea, strategia si chiar in ceea ce priveste viitorul acestor producatori majori. Ei se simt ca o caprioara in fata masinii: stiu ca trebuie sa se dea la o parte dar nu se pot decide in care directie sa se miste."
In ultima luna preturile la majoritatea bunurilor de consum au inregistrat o scadere semnificativa, de aproximativ 20%, iar fenomenul nu face decat sa reflecte incetinirea cresterii economiei mondiale, care implica si o cerere foarte redusa de petrol pe termen scurt. Insa in urmatorii zece ani, piata mondiala va avea nevoie de mai mult titei pentru a face fata economiilor asiatice in plina dezvoltare, precum cea din China. Dificultatile cu care se confrunta in prezent companiile producatoare de petrol sugereaza ca rezervele de care va fi cu siguranta nevoie pe viitor vor fi extrem de greu de asigurat.
Productia de petrol nu a reusit sa tina pasul cu tendinta din ce in ce mai accentuata de crestere a consumului in ultimii ani si tocmai aceasta diferenta este cea care a dus la atingerea preturilor record la titei inregistrate in 2008. Desi petrolul se vinde mai ieftin in ultima perioada, pretul acestuia a ramas in continuare destul de ridicat, cu mult peste
100 de dolari pe baril, lucru de neimaginat in urma cu cativa ani. Fenomenul a afectat foarte mult economia lumii, primele semne fiind pierderile inregistrate de pe urma preturilor mari la pompa si criza pe care o traverseaza majoritatea producatorilor din industria auto.
Anvergura crizei rezervelor de petrol a devenit mult mai clara in ultimul trimestru, atunci cand cinci dintre cele mai importante companii petroliere cu actiuni listate la bursa, printre care si Exxon Mobil, au raportat o scadere totala a productiei cu 614.000 de barili pe zi, desi inregistrau profituri de 44 mld. dolari.
Desi acest declin ar putea parea unul nesemnificativ pe o piata mondiala care consuma 86 de milioane de barili de petrol pe zi, in prezent evolutia pietelor este atat de stransa incat si cele mai neobservate limitari ale productiei se pot reflecta in cresterea preturilor.
"A devenit foarte, foarte dificil sa crestem productia", considera Paul Horsnell, analist la Barclays Capital. "Companiile internationale detin portofolii de actiuni in zone care se confrunta cu un declin semnificativ, iar descoperirea altor rezerve de petrol nu poate compensa acest regres in perioada urmatoare," a mai adaugat el.
Daca iau in calcul criza cu care se confrunta industria petroliera, analistii nu se asteapta la cresterea productiei in state din afara Organizatiei tarilor exportatoare de petrol (OPEC). Cererea mondiala de petrol ar putea creste cu 800.000 de barili pe zi, in special pe fondul cererii ridicate din China si din Orientul Mijlociu, in ciuda consumului mai redus din tarile in curs de dezvoltare.
Dezechilibrul dintre cerere si oferta va reprezenta principala tema de discutie din cadrul reuniunii de luna viitoare a ministrilor OPEC, care vor decide atunci daca vor dori sau nu sa isi creasca productia. Membrii OPEC detin in prezent un segment de 2 milioane de barili pe zi din productie asupra caruia isi pot exercita controlul.
Cresterea cererii pentru petrol a fost prevazuta de cativa zeci de ani incoace. La sfarsitul anilor '70, corporatiile occidentale detineau controlul a mai mult de jumatate din productia mondiala de titei. Aceste companii cu traditie, printre care se numara Exxon Mobil, BP, Royal Dutch Shell, Chevron, ConocoPhillips, Total din Franta si compania italiana Eny, sunt responsabile in prezent doar de 13% din productia mondiala.
Zece dintre cele mai importante companii din lume care au in proprietate rezerve de petrol sunt detinute de stat. Printre ele se numara Gazprom din Rusia si compania nationala de titei a Iranului. Dificultatea asigurarii rezervelor de petrol a determinat aparitia a tot mai multe predictii nefaste care sustineau ca productia mondiala a ajuns la un punct de cotitura.
Insa majoritatea expertilor considera ca aceste teorii care declara ca productia de petrol a ajuns la un prag dincolo de care nu mai poate trece sunt gresite. Ei sunt de parere ca rezervele mondiale de petrol nu sunt pe sfarsite ci, dimpotriva, companiile care stiu cel mai bine ce inseamna productia de titei au ramas fara locuri unde sa isi realizeze extractiile.
"Mai exista inca destule rezerve de petrol in special in Venezuela, Rusia, Iran sau Irak si, din acest motiv, noi nu consideram ca s-a ajuns la un varf al exploatarii titeiului din punct de vedere geologic", este de parere Arjun Murti, analist pe energie la Goldman Sachs, care a adugat ca "in prezent avem de-a face pur si simplu cu un fenomen geopolitic."
Companiile occidentale sunt mult mai performante decat majoritatea companiilor nationale atunci cand vine vorba sa extraga si sa produca petrol, potrivit expertilor. Ele au dezvoltat tehnologii mult mai avansate si pot investi mai multi bani pentru a amenaja noi campuri petroliere. Insa multe dintre statele exportatoare de petrol au ales sa le refuze expertiza. Directorii companiilor petroliere au o explicatie mult mai clara: un trend supranumit nationalismul resurselor. Ei considera ca producatorii de titei au fost lipsiti de zonele petroliere, deoarece guvernele din Rusia, Orientul Mijlociu sau din America de Sud incearca sa tina sub control cat pot de mult rezervele de petrol. Chiar si in locurile in care li se permite accesul, companiile petroliere occidentale au de-a face cu probleme din ce in ce mai dificile. Tari precum Rusia, Algeria, Nigeria sau Angola au cerut recent renegocierea contractelor incheiate cu investitorii straini pentru a reusi sa obtina o suma mai mare din profiturile pe care le incaseaza acestia.
"Problema cu partea asigurarii rezervelor consta de fapt in accesul la zonele care pot fi dezvoltate si exploatate", afirma Rex Tillerson, presedintele Exxon, intr-un interviu. El a mai adaugat ca "aceasta este o problema politica, iar guvernele au preferat sa faca anumite alegeri."
Companiile petroliere au incercat totodata sa isi diversifice activitatea. Ele s-au orientat catre explorarea gazului natural, ca o sursa profitabila de venit in trecut, insa la momentul actual au ales chiar sa extraga resursele bogate in hidrocarburi, precum rezervele din apele de mare adancime, petrolul greu sau nisipurile gudronate. Unele companii, precum Shell sau BP, investesc chiar in energia reciclabila. Fara indoiala ca aceste companii petroliere ar fi putut face mult mai multe. Ele nu au investit suficient de mult in explorare dupa ce pretul titeiului a scazut foarte mult de la mijlocul anilor '80 pana in anii '90.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
