Business Internaţional

Protestele din Franţa sunt strigătul celor „care câştigă prea mult pentru a primi ajutoare de la stat sau scutiri de taxe şi prea puţin pentru a trăi confortabil“. Pentru unii analişti, demonstraţiile masive au căpătat dimensiuni istorice

Protestatari contra guvernului Macron pe Champs Elysees.

Protestatari contra guvernului Macron pe Champs Elysees.

Autor: Bogdan Cojocaru

26.11.2018, 00:07 2959

Franţa are o lungă tradiţie a protestelor gălăgioase şi perturbatoare, însă demon­straţiile de amploare din ultimele zile, aprinse de scumpirea motorinei, au ceva rar, şi periculos, pentru preşedintele Emmanuel Macron. La fel ca mişcarea politică prin care starul politicii franceze şi europene a câştigat alegerile, protestele nu înclină nici spre stânga, nici spre dreapta, atrăgând oameni care se consideră neglijaţi de guvern din toate păturile sociale. Unii observatori au început deja să dea demonstraţiilor dimensiuni istorice.

Media fraceză a raportat peste 2.000 de demonstraţii separate de-a lungul şi de-a latul Franţei în ultimele zile. La baza protestelor stă creşterea preţurilor combustibililor, mai ales ale motorinei, iar pe măsură ce furia s-a extins, a devenit clar că o mare parte din populaţie acuză aparenta indiferenţă a lui Macron faţă de ceea ce este perceput ca înrăutăţirea condiţiilor de trai ale clasei muncitoare. 

Frank Buhler, activitst politic în vârstă de 53 de ani, trăieşte într-o regiune rurală din sud-vestul ţării, scrie AFP. El le-a cerut protestatarilor să „inunde Parisul pe jos, călare sau cu maşina“. Membru al partidului de dreapta „Franţa Rezistă“, Buhler a asistat cu inima strânsă la cum scumpirea motorinei în ultimul an a dus costurile drumurilor sale spre muncă şi spre casă la cote dezarmante, a explicat el.

„Cheltuiesc cam unu-două salarii lunare pe combustibil“, a spus Buhler, acuzându-l pe Macron că îi pedepseşte pe cei care se trezesc de dimineaţă pentru a merge la muncă.

Macron a fost ales cu promisiunea că va face mai mari veniturile muncitorilor, însă efectele pozitive ale reformelor sale asupra puterii de cumpărare au fost limitate până acum. Motorina, combustibilul folosit de maşinile preferate de francezi, s-a scumpit cu 23% în ultimul an, iar creşterea preţurilor a fost picătura care a umplut paharul pentru multe familii cu venituri reduse.

La începutul acestui an, Macron a anunţat majorarea taxelor pe motorină şi benzină ca parte a unor reforme ecologiste introduse de François Hollande şi extinse de actualul preşedinte. Preţul mediu al motorinei a ajuns la 1,51 de euro pe litru, cel mai ridicat nivel de la începutul anilor 2000 încoace. Motorina a fost subtaxată timp de decenii în Franţa, fiind promovată ca un combustibil care poluează mai puţin decât benzina. Diferenţele de preţ sunt acum închise. Taxa pe motorină a fost majorată cu 8 eurocenţi în ianuarie şi va creşte cu încă 6,5 eurocenţi la începutul anului viitor, iar cea pe benzină cu 4 eurocenţi, urmând să fie majorată cu 2,9 eurocenţi din 2019. Maşinile cu motoare diesel reprezintă 60% din parcul auto al Franţei.

Guvernul a dat vina pe creşterea cotaţiilor petrolului pentru scumpirea carburanţilor, însă protestatarii nu-şi îndreaptă furia spre OPEC, ci spre reformele gândite la Paris.

„Nu putem cumpăra mâncare după plata impozitelor, însă vom cumpăra maşini electrice?“, se plânge Valerie Pini, o secretară în vârstă de 45 de ani întervievată de Bloomberg. Pini locuieşte într-o periferie a Parisului. Cele mai recente proteste au paralizat traficul în capitala franceză, însă demon­stranţii veniţi de peste tot din ţară au sprijinul unei părţi semnificative a locuitorilor. Mulţi dintre ei acuză declinul calităţii serviciilor, stagnarea pensiilor şi salariilor şi scumpirile în lanţ.

„Macron trebuie să vină să stea de vorbă cu cei ale căror salarii nu ajung până la sfârşitul lunii“, spune Xavier Jiret, lucrător comercial de 48 de ani.

Protestele actuale sunt speciale în sensul că într-o ţară unde de obicei un partid politic sau un sindicat îşi asumă responsabilitatea  provocării, ele nu au niciun lider recognoscibil, nicio structură formală sau afiliere. Mişcarea „vestelor galbene“ - vestele reflectorizante pe care şoferii sunt obligaţi să le poarte în caz de urgenţă - uneşte alegători de toate vârstele, de extremă dreapta, de extremă stânga şi chiar dintre cei care l-au ales pe Macron, remarcă BBC.

Faptul că taxele pe combustibil nu sunt cele mai mari din Europa şi sunt chiar mai mici decât în Germania nu schimbă percepţia că guvernul pune greul pe umerii şoferilor şi că nu-şi respectă promisiunile.

Cooperarea demonstranţilor este un semn că preşedintele nu a reuşit să readucă încrederea în politicieni şi că separarea dintre clasa politică şi cea muncitoare a rămas.

Protestatarii nu sunt cei mai marginalizaţi cetăţeni ai Franţei, ci oameni care spun că au probleme financiare chiar dacă au loc de muncă, care simt că duc greul problemelor economice ale ţării lor în timp ce companiile şi bogaţii primesc scutiri de taxe.

Guvernul a învinovăţit grupurile de extremişti pentru scenele de violenţă din Paris, însă mulţi demonstranţi sunt cetăţeni paşnici, care se depărtează de actele de vandalism.

Ei sunt „oamenii care câştigă prea mult pentru a primi ajutoare de la stat sau scutiri de taxe, şi prea puţin pentru a trăi confortabil“, scrie Le Monde. „Toţi trăiesc în locuri unde serviciile publice sunt slabe şi unde nu văd roadele plăţii taxelor.“

Protestele aruncă o nouă lumină asupra strategiei politice a lui Macron: venirea din afara partidelor mainstream a fost un avantaj în alegerile din mai 2017, însă face să nu aibă legături istorice cu comunităţile locale.

Institutul Rexecode estimează că puterea de cumpărare a gospodăriilor va creşte cu doar 1,3% anul acesta, nereuşind să compenseze pentru declinul general al venitului disponibil de 440 de euro între 2008 şi 2016.

De când Macron este preşedinte, şi şeful guvernului, rata şomajului s-a redus la 9,1%, nivel dublu faţă de cel din Germania sau Marea Britanie. Între timp, creşterea economică a încetinit în Europa.

Mişcarea „vestelor galbene“ a fost comparată cu „şepcile roşii“, temuţii bretoni care au forţat guvernul socialist al lui Hollande să retragă o taxă pe poluare aplicată camioanelor după câteva săptămâni de proteste, în 2013, ale producătorilor de alimente. Însă, spre diferenţă de „şepcile roşii“, mişcarea „vestelor galbele“ are o anvergură naţională şi reprezintă o gamă extinsă de nemulţumiri. Pentru istoricul Jean Garrigues, profesor la Universitatea de Ştiinţe Po din Paris, protestele au ecouri în revolta ţăranilor  contra taxelor din 1358. „La fel ca atunci, revolta este extensia disconfortului social, ceea ce face ca problema să fie greu de rezolvat.“

Unii observatori văd în aceste proteste seminţele unor mişcări populiste cum este Mişcarea 5 Stele ajunsă la guvernare în Italia.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO