Business Internaţional

„Puţine ţări sunt mai bine plasate decât Vietnamul pentru a deveni bogate“: liderii lumii, dar şi conducători politici est-europeni curtează ţara comunistă din Asia care atrage necontenit fabrici din toată lumea. În relaţiile comerciale cu Europa de Est, Vietnamul este de departe puterea dominantă

În perioada ianuarie-mai 2024, Vietnamul a importat din Polonia, cea mai mare economie est-europeană, bunuri în valoare de 154,3 milioane dolari. Dar a exportat acolo de 1,2 miliarde dolari. Importurile din Ungaria au fost de 78,4 milioane dolari, iar exporturile de 244 milioane dolari. În România, Vietnamul a exportat în valoare de 141 milioane dolari, în timp ce importurile ţării asiatice au fost de 63,4 milioane dolari.

În perioada ianuarie-mai 2024, Vietnamul a importat din Polonia, cea mai mare economie est-europeană, bunuri în valoare de 154,3 milioane dolari. Dar a exportat acolo de 1,2 miliarde dolari. Importurile din Ungaria au fost de 78,4 milioane dolari, iar exporturile de 244 milioane dolari. În România, Vietnamul a exportat în valoare de 141 milioane dolari, în timp ce importurile ţării asiatice au fost de 63,4 milioane dolari.

Autor: Bogdan Cojocaru

20.06.2024, 23:10 659

Biden, Xi şi Putin sunt oamenii care hotărăsc destinul omenirii. Sunt liderii unor puteri rivale şi toţi trei au vizitat pe rând Viet­na­mul în încercarea de a înclina spre ei balanţa politicii externe a ţării comu­niste cu aproape 100 de milioane de locuitori.

Cu forţă de muncă ieftină şi cu o politică externă echilibrată, Vietnamul a devenit rapid o verigă importantă a lanţurilor de aprovizio­nare globale, mai ales în cele ale industriei manufacturiere. Este prea aproape de China pentru a fi ignorată de SUA şi de companiile americane şi prea ambiţioasă economic pentru a fi ignorată de Beijing.

La Hanoi, atât Joe Biden cât şi Xi Jinping au promis investiţii. Rusia îi este Vietnamului furnizor de arme şi partener în proiecte ener­getice. De statul asiatic sunt interesate nu doar marile puteri ale lumii, ci şi mai micile eco­nomii din Europa de Est, după cum o arată declaraţiile diplo­ma­tice din ultimii câţiva ani.

Se vorbeşte mai mult de oportunităţi pentru est-eu­ro­peni, iar când vine vorba de realizări, este scoasă în faţă dinamica din comerţul bilateral. Însă aici forţa domi­nantă este, de departe, Vietna­mul. Această ţară este mai de­gra­bă un concurent decât un posibil parte­ner pentru economiile est-europene.

Cele mai grăitoare exemple sunt cele mai recente date despre comerţul extern vietna­mez. În perioada ianuarie-mai a acestui an, Viet­namul a importat din Polonia, cea mai mare economie est-europeană, bunuri în valoa­re de 154,3 milioane dolari. Dar a exportat acolo de 1,2 miliarde dolari. Importurile din Ungaria au fost de 78,4 milioane dolari, iar exporturile de 244 mili­oane dolari.

În România, Vietnamul a expor­tat în valoare de 141 milioane dolari, în timp ce im­porturile ţării asiatice au fost de 63,4 milioane dolari. Ce poziţie ocupă Viet­namul în lanţurile globale de aprovizioare se vede bine în expor­turile sale către Polonia: pe primele locuri se situează livrările de aparate electrice şi com­po­nente, utilaje şi echipamente, telefoane mobile, plastic şi cauciuc, textile, îmbrăcăminte, încălţă­minte şi cafea. În expor­turile către Ro­mânia domină materia primă pentru industria textilă, care de câţiva ani este în retragere puternică.

Cu asemenea cifre, nu trebuie să mire fap­tul că anul trecut Vietnamul a realizat un sur­plus comercial record. Are acorduri de comerţ liber cu peste 60 de state. Pentru Ungaria, Viet­namul este important deoarece guvernul de la Budapesta are de mult timp în aplicare o politi­că externă de „deschidere către est“. Astfel, Ungaria a ajuns pe locul 52 în clasamentul in­vestitorilor străini din economia vietnameză. Există acolo 21 de proiecte de investiţii maghia­re evaluate la peste 72 milioane dolari. Viet­na­mul a investit în doar două proiecte din Ungaria, însă capitalul investit se ridică la aproape 6 miliarde dolari.

Vietnamul a de­venit o Chină în miniatură, şi a fost şi este ajutat de chiar companiile euro­pene. Corporaţiile Uniunii Europene sunt împre­ună unul dintre cei mai mari investitori străini, construindu-şi fabrici acolo, uneori mu­tându-şi producţia din alte ţări. Şi sunt încura­jate să facă acest lucru de către guvernul vietna­mez, care-şi laudă ţara ca fiind o alternativă mai bună mai ales la China pentru producţia manufacturieră.

Companiile europene caută o alternativă la China din mai multe motive, cele mai impor­tante fiind tensiunile politice şi comerciale dintre Beijing şi capitalele occidentale, creşte­rea salariilor muncitorilor chinezi, politicile radi­cale ale guvernului cum a fost cea de COVID zero, care a aruncat în haos lanţurile de aprovizionare internaţionale, şi încetinirea economiei, explică Deutsche Welle.

Strategia guvernului de la Hanoi dă rezul­tate, dar aceasta în timp ce succesul vietnamez produce schimbări în unele industrii europene. Spre exemplu, îmbrăcămintea tehnică de pe pieţele europene vine acum aproape exclusiv din Vietnam deoarece baza manufacturieră din Europa a dispărut.

Traiectoria de până acum a economiei, a comerţului extern, a dezvoltării industriei şi a investiţiilor a încurajat partidul comunist vietnamez să ţintească obiectivul de a transforma ţara într-o naţiune dezvoltată cu venituri ridicate până în 2045. Pentru aceasta va avea nevoie de stabilitate în relaţiile cu marile puteri ale lumii. Până acum a reuşit să stabilească un echilibru prin ceea ce este cunoscut ca „diplomaţia bambusului“. Vietnamul caută „neutralitate activă“, spre deosebire de alte ţări care au fost mai pasive, a explicat pentru Financial Times Nguyen Khac Giang, expert la Iseas-Yusof Ishak Institute din Singapore. „Hanoiul ştie că trebuie să echilibreze activ diferitele puteri... pentru că acesta este modul în care Vietnamul poate obţine beneficii de la toate cele trei puteri. Altfel ar fi atras în jocurile politice fără nicio capacitate de a schimba direcţia jocului.“

Politica externă independentă a Vietnamului datează de la sfârşitul războiului rece, când Hanoiul a decis să fie prieten cu toate ţările. Conducătorul Partidului comunist Nguyen Phu Truong, cea mai înaltă personalitate politică din Vietnam, numeşte aceasta „diplomaţia bambusului“, dând exemplul „rădăcinilor puternice, tulpinii robuste şi ramurilor flexibile ale plantei“. Concluzia pe care o trage The Economist este că „puţine ţări sunt mai bine plasate decât Vietnamul pentru a deveni bogate“.