Războiul din Iran remodelează lanţul de aprovizionare global al industriei vestimentare. Cresc nu doar costurile legate de energie şi transport, care se pot acumula rapid în condiţiile în care producţia de haine implică în mod tipic mai multe ţări şi zeci de paşi, ci şi preţurile materiilor prime, notează Bloomberg.
Preţul poliesterului, obţinut din combustibili fosili, a urcat vertiginos, iar bumbacul s-a scumpit puternic pe fondul îngrijorărilor privind aprovizionarea, penuriile de îngrăşăminte şi temerile că un El Niño puternic ar putea afecta recoltele către finalul anului.
Pentru a face faţă, producătorii regândesc procesele de producţie, iar retailerii iau în considerare scumpiri în faţa marjelor mai slabe.
Consumatorii vor începe probabil să resimtă impactul din această toamnă. Pentru că brandurile plasează comenzile cu până la un an în avans, retailerii avertizează că creşterea costurilor s-ar putea vedea la rafturi în primăvara şi vara anului viitor. Consumatorii s-ar putea simţi astfel şi mai descurajaţi să-şi deschidă portofelele în condiţiile în care aceştia se confruntă deja cu alimente şi energie mai scumpe, iar retailerii ar putea suferi pierderi şi mai mari.
Pentru mulţi din sectorul vestimentar, războiul din Iran este pur şi simplu ultima criză cu care se confruntă. Ultimii ani au fost ca un roller coaster cu pandemia, perturbarea lanţurilor de aprovizionare şi tarifele americane, iar acum războiul din Iran, spune Jakob Dworsky, co-fondator al brandului suedez ASKET. „Am fost nevoiţi să ne adaptăm“.
Înaintea conflictului, preţul poliesterului era aproximativ la jumătate din cel al bumbacului.
Ulterior, însă, scumpirea petrolului a împins preţurile acestuia în apropiere de un vârf pe patru ani în China. Plummy, care aprovizionează mărci ca Zara şi Pull&Bear, au asistat la o creştere a preţurilor firelor de poliester cu până la un sfert în primele săptămâni de la începutul războiului.
Preţurile bumbacului au urcat la rândul lor la un maxim pe doi ani, în condiţiile în care cumpărătorii vânează alternative, iar oferta se diminuează. Cu fenomenul El Niño din acest an ameninţând recoltele, contractele futures pe bumbac au atins cele mai ridicate niveluri din martie 2024.
„Ce este neobişnuit în mediul actual este că ambele fibre importante se confruntă cu presiuni de cost simultan“, arată Julian Hugl, partener la McKinsey & Co. „Astfel, brandurile nu mai pot înlocui fibrele între ele“.
Scumpirile puternice nu sunt limitate la fibre. „Nu există input al cărui cost să nu fi crescut“, potrivit lui Mohit Jain, vicepreşedinte executiv al producătorului indian de textile Indo Count Industries.
Astfel, o mare parte a poverii cade pe umerii producătorilor.
În Asia, huburile de producţie încep să dea semne ale acestor presiuni. India reprezintă aproximativ 4% din comerţul global cu textile şi haine, însă exporturile sale de haine ready-made au scăzut cu 4,5% în iulie în termeni anual. Bangladesh exportă anual haine de aproximativ 800 milioane de dolari către Orientul Mijlociu, însă deocamdată comerţul respectiv este suspendat aproape în întregime.
În timp ce producătorii nu prea au de ales decât să facă faţă costurilor în creştere de la nivelul lanţului de aprovizionare, brandurile au mai multe opţiuni. Acestea pot pune presiune pe furnizori cu privire la preţuri, alterna produsele sau pur şi simplu creşte propriile preţuri.
Unii producători şi consultanţi spun că dacă presiunile nu se vor diminua, brandurile ar putea fi obligate în scurt timp să analizeze alte opţiuni, cum ar reducerea greutăţii ţesăturilor, simplificarea design-urilor, schimbarea amestecurilor de materiale.
Chiar şi aşa, Hugl estimează că creşterile de preţuri la categoriile de haine de bază ar putea ajunge la 10%-20%, deşi ar putea dura până la un an pentru impactul complet să devină vizibil.
Producătorii urmăresc îndeaproape pieţele de materii prime, rutele de transport şi tiparul cheltuielilor consumatorilor pentru semne de slăbire a cererii. La Plummy, directorul general Fazlul Hoque asistă deja la o scădere a veniturilor şi nu se aşteaptă ca lucrurile să se schimbe până când războiul nu se va încheia, iar preţurile vor începe să revină la normal.
