Maghiarii trebuie să se aştepte la scumpiri semnificative ale benzinei şi în special ale motorinei, avertizează presa maghiară. Cauzele sunt saltul cotaţiei petrolului Brent peste pragul de 80 de dolari pe baril şi deprecierea forintului. Preţurile motorinei se disting prin creşteri mai mari decât cele ale ţiţeiului, explicaţia fiind aceea că extinderea războiului din Orientul Mijlociu a întrerupt exporturile rafinăriilor din Golful Persic.
Situaţia este aceeaşi în toate ţările din Europa de Est, cu diferite grade de severitate. De când SUA şi Israelul au atacat Iranul, iar acesta a răspuns bombardându-şi vecinii, monedele est-europene sunt considerate active riscante şi investitorii caută să-şi reducă expunerea. Însă nu s-au înregistrat scăderi semnificative. Yieldurile obligaţiunilor de stat cresc şi ele, ceea ce înseamnă că datoria se scumpeşte, tot un răspuns la risc.
În Ungaria, problema combustibilului este mai gravă decât în celelalte ţări din regiune deoarece acest stat nu mai primeşte din ianuarie petrol din Rusia, de care este puternic dependentă. De puţină vreme a început să importe petrol din Ucraina, cu care este în conflict diplomatic. Guvernul şi compania naţională de petrol şi gaze MOL au apelat la rezervele strategice.
În Polonia, autorităţile asigură că există suficiente rezerve de carburanţi pentru a acoperi consumul timp de 90 de zile, însă nu pot garanta că preţurile nu vor urca semnificativ. Scumpirea combustibililor poate forţa băncile centrale din regiune să stopeze actualul ciclu de reducere a dobânzilor.
Carburant scump înseamnă inflaţie, iar Europa de Est s-a confruntat cu cele mai accelerate inflaţii din UE atunci când un alt război, cel pornit de Rusia contra Ucrainei, a provocat o criză de energie care în UE s-a trasformat într-un val fără precedent de scumpiri generalizate. Principalul instrument folosit de băncile centrale pentru frânarea inflaţiei sunt creşterile de dobânzi.
În aceste condiţii, cea mai mare teamă în regiune este că şi criza actuală din Orientul Mijlociu se va transforma într-o criză de energie. Polonia este importator de motorină, iar o bună parte din importuri vin din Arabia Saudită. În anii trecuţi, a importat şi din Kuweit. De asemenea, Arabia Saudită a fost anul trecut principalul furnizor de petrol al Poloniei, cu o pondere de 50-60% din total.
De altfel, Orlen, cea mai mare companie poloneză de petrol şi gaze, are un parteneriat strategic cu Saudi Aramco, colos saudit şi una dintre cele mai mari companii de energie din lume. Polonia a ajuns la această dependenţă încercând să devină independentă de energia Rusiei. Spre comparaţie, la Ungaria, care nu a făcut astfel de eforturi, 85% din petrol importat vine în mod normal din Rusia. Saudi Aramco şi-a închis complexul de rafinare Ras Tannura, unul dintre cele mai mari, după ce acesta a fost lovit de drone, probabil iraniene. Rafinăria procesa în special motorină.
Circa 10% din motorina lumii şi 20% din combustibilul pentru avioane trec prin strâmtoarea Ormuz, controlată şi blocată de Iran, pentru a ajunge pe pieţele internaţionale. Motorina este combustibilul de bază în transportul de mărfuri şi important pentru transportul în comun de pasageri (trenuri, autobuze). Unele calcule arată că majorarea cu 10 dolari a preţului petrolului poate adăuga 0,3 puncte procentuale la inflaţie şi poate şterge 0,2 puncte procentuale din creşterea economică.
Impactul va fi cu atât mai mare cu cât creşterea cotaţiilor este mai mare. Analiştii spun că Brentul, referinţa pentru pieţele internaţionale, poate ajunge la 100 de dolari pe baril dacă Iranul şi aliaţii săi blochează Strâmtoarea Ormuz timp mai îndelungat. Brentul se tranzacţiona ieri la 84 de dolari pe baril, cu mai mult de 10 dolari peste nivelul de la începutul războiului. Scumpirea cu 30 de dolari a barilului de ţiţei ar împinge în sus inflaţia cu 0,9 puncte procentuale şi ar lovi negativ avansul economic cu 0,6 puncte procentuale.
Din nefericire, Europa trebuie să se teamă nu doar de scumpirea petrolului, ci şi de cea a gazelor naturale. Pentru a se îndepărta de energia Rusiei, statele europene a căutat să-şi diversifice sursele şi astfel s-a ajuns ca 15% din importurile de gaze naturale lichefiate să vină din Qatar. Acest stat din Golful Persic şi-a oprit livrările de GNL din cauza bombardamentelor iraniene. Datele de ieri de pe piaţa gazelor din Europa arătau că preţurile sunt pe cale să se dubleze faţă de acum o săptămână.
Pentru UE, Qatar joacă un rol secundar ca furnizor de gaze. Contribuţia sa la importuri a fost de 3,8% în 2025, potrivit datelor Consiliului European. A fost la acelaşi nivel cu Azerbaidjanul. Norvegia a fost principala sursă de importuri, cu o pondere de 31,1%. SUA au fost pe locul doi, cu 25,4%. Rusia a avut o cotă de 13,1%. Printre principalii importatori europeni de gaze qatareze s-au numărat Franţa, Italia şi Belgia.
Însă Qatar este furnizorul a 20% din GNL de pe pieţele internaţionale (ocupă locul 3 în lume, după SUA şi Australia). Printre principalii săi clienţi se numără economii asiatice mari precum China (30% din importurile sale de GNL de anul trecut), India (45%) şi Japonia. Dacă acestea nu mai au acces la energia din Golful Persic, vor căuta alternative şi se va intensifica competiţia globală.
China depinde masiv şi de petrolul din Orientul Mijlociu şi cele mai recente veşti spun că cele mai mari rafinării ale ţării îşi reduc activitatea. Chiar dacă nu se bazează pe gazele qatareze, Europa va simţi indirect şocul blocării exporturilor de GNL din Qatar. Situaţia a readus în atenţie stocurile de gaze din depozitele statelor europene.
Acestea sunt la niveluri joase record, unul dintre motive fiind aşteptările ca pieţele să fie inundate cu GNL din SUA şi Qatar, după cum scrie Reuters. Dar aceasta se întâmpla înainte de război. Germania, cel mai mare consumator de gaze al Europei, a început luna martie cu depozitele umplute la doar 27% din capacitate. În Polonia, depozitele sunt pe jumătate pline.
