Ucrainenii au nevoie de mâncare, iar în Ucraina se duce o bătălie aprigă pentru aprovizionarea magazinelor şi aprozarelor cu legume, fructe şi lactate. Pentru că duc lipsă de bani, de infrastructură de procesare şi pentru că se luptă şi cu costuri în creştere, la care se adaugă seceta, fermierii ucraineni pierd, în timp ce importurile de la fermierii străini câştigă teren accelerat. Românii şi-au creat o breşă pe piaţa ucraineană cu castraveţii. Ucraina importă castraveţi din România. Polonezii atacă agresiv pe segmentul lactate procesate şi mai ales brânză, unde şi fermierii români au tradiţie.
Anul trecut, Ucraina şi-a majorat importurile de roşii cu 32,5%, la 105.000 de tone, iar pe cele de castraveţi cu 46,3%, la 71.000 de tone, faţă de 2024, potrivit serviciului de statistică al autorităţilor vamale. Ca valoare, cele mai multe importuri de roşii au venit din Turcia (82,3%), Polonia (7,3%) şi Olanda (1,9%). Cei mai mari furnizori de castraveţi au fost Turcia (83,5%), România (7,6%) şi Polonia (4,6%). În anul anterior, la castraveţi clasamentul era altul: Turcia (73,6%), Polonia (11,8%) şi România (4,9%). Aceasta înseamnă că fermierii români au reuşit să câştige cotă de piaţă în Ucraina, în condiţiile în care au atacat şi Polonia. Turcia, un furnizor ieftin şi cu care Ucraina are o relaţie specială, şi-a întărit poziţia de lider. România şi Polonia sunt state vecine Ucrainei.
La schimb, anul trecut pe piaţa românească au intrat 1,1% din exporturile de roşii ucrainene. Republica Moldova, şi ea stat vecin, a fost principalul cumpărător. Polonia, cu o industrie de procesare mai puternică, a fost principalul importator de castraveţi ucraineni (54,5%). Cel mai probabil, Ucraina importă legume pentru consum, iar Polonia pentru procesare în industria murăturilor, care sunt foarte apreciate acolo, şi cosmeticelor.
De obicei, în statele est-europene, cu tradiţie în producţia de legume, importurile sunt ceva sezonier. Roşiile şi castraveţii sunt mai ieftini, mulţumită costurilor mai mici cu încălzirea serelor, în ţări cu climă mai caldă precum Turcia, Spania şi Maroc, şi ies mai repede pe piaţă. Însă în Ucraina importurile au ajuns să asigure baza consumului şi nu doar la legume.
Site-ul de ştiri RBC-Ucraina a descoperit de ce brânza poloneză este deja mai profitabilă decât cea ucraineană pentru retaileri, că roşiile turceşti sunt disponibile tot timpul anului, iar cartofii din Egipt reuşesc să ajungă pe masă mai devreme decât cei locali.
În sectorul lactatelor, balanţa comercială a trecut de la pozitiv la negativ în doar cinci luni în 2026. În această perioadă s-a format un sold negativ cronic al „brânzelor“ - minus 85,7 milioane de dolari. Acum, Polonia dă tonul pe piaţa lactatelor din Ucraina: ponderea acestei ţării vecine în structura importurilor a crescut de la 3% la 46% în ultimii 20 de ani. Polonia reprezintă 42% din totalul importurilor de produse lactate în Ucraina în termeni valorici.
Majoritatea brânzeturilor maturate, a produselor lactate fermentate şi a iaurturilor importate de Ucraina sunt din Polonia. Piaţa ucraineană pare o „victimă“ uşoară având în vedere că în 2025 exporturile poloneze de produse lactate au totalizat 3,9 miliarde de euro, plasând cea mai mare economie est-europeană pe locul trei în UE, după Germania şi Olanda. Iar importurile ucrainene cresc.
În perioada ianuarie-mai 2026, achiziţiile de produse lactate din străinănate s-au majorat valoric la toate categoriile cheie: cu 100% la zer, cu 56% la unt, cu 55% la smântână, cu 22% la iaurturi şi cu 9% la brânzeturi. Astfel, se observă un decalaj structural: Ucraina exportă produse ieftine - cazeină, lapte praf, unt - şi importă produse scumpe - brânzeturi topite şi zer - cu valoare adăugată, create pe baza procesării profunde a proteinelor.
S-a ajuns în această situaţie din mai multe motive. În primul rând, terenul de concurenţă nu este echilibrat. Procesatorii polonezi s-au modernizat cu până la două miliarde de euro din granturi UE. Cei ucraineni au contractat împrumuturi cu dobânzi şi de 18%. Apoi, există şi un decalaj de capacitate. Iar dimensiunea instituţională este diferită. Polonia are ferme mici cu 50 de vaci, dar aproape fiecare litru intră în lanţul oficial. Contractele sunt de regulă pe termen lung, logistica este bună, transparenţa este deplină. Aceasta nu înseamnă că fermierul polonez este mai disciplinat. Aşa este construit sistemul. Prin urmare, în condiţii de pornire diferite, fabrica ucraineană procesează 500 de tone de materii prime pe zi, cea poloneză - 1.500. Există şi distorsiune structurală cheie: jumătate din sectorul privat din Ucraina se află în afara procesării oficiale. Gospodăriile mici produc lapte, dar nu sunt integrate în lanţul industrial. Aceasta înseamnă resurse neutilizate. În prezent, doar 60-70% din întreaga capacitate a pieţei lactate din Ucraina este vândută prin canale legale. Agricultura ucraineană în general se chinuie. În primul rând, Ucraina a pierdut din cauza războiului zece milioane de persoane – consumatori şi forţă de muncă. Din 2022, Ucraina şi-a redus suprafeţele cultivate şi păşunile. Drept urmare, se creează penurii de materii prime, în timp ce ţările vecine au surplusuri stabile. Infrastructura – de transport, de export, energetică, de depozitare şi de procesare – este distrusă sistematic de ruşi. Inflaţia şi scăderea puterii de cumpărare îl împing pe producător afară din afacere. De asemenea, contează mult şi faptul că Ucraina nu mai are acces sau are acces restricţionat la pieţe externe.
