Pentru navetiştii francezi a început calvarul, pentru reformele lui Macron a început cea mai dură provocare de până acum - focul grevelor - iar pentru uniunile sindicale, un test pentru chiar unitatea lor.
Angajaţii căilor ferate au pornit ieri, în „marţea neagră“, o serie de greve care va dura trei luni - unul dintre valurile de acţiuni sindicale care vor testa determinarea preşedintelui francez Emmanuel Macron de a implementa reforme în unele dintre cele mai sensibile locuri din economie. Grevelor feroviarilor li se vor alătura, printre alţii, gunoierii, iar angajaţii Air France protestează separat.
Sindicatele par hotărâte: acţiunile lor se anunţă a fi cele mai mari şi mai haotice de când Macron a făcut primii paşi spre reformarea transportului public de stat şi spre liberalizarea economiei. Însă şi preşedintele are motive de optimism. Ieri, în grevă au intrat aproape 75% din mecanicii SNCF, compania naţională de transport feroviar, şi aproape jumătate din personalul acesteia, potrivit presei franceze, care a publicat imagini cu oameni înghesuindu-se până într-atât încât în unele gări unii dintre călători au căzut de pe peroane sau cu gări pustii. În Paris, doar jumătate din trenurile de navetă au ieşit în traseu.
Au fost puse în circulaţie doar unul din opt trenuri TGV. Spre Elveţia, Italia şi Spania n-a circulat niciun tren. Ar trebui să fie în total, în cadrum actualei acţiuni sindicale, 36 de zile de grevă.
Salariaţii SNCF protestează pentru că Macron intenţionează să refuze viitorilor angajaţi permanentizarea locului de muncă la transportatorul puternic îndatorat, pensionarea anticipată şi pensiile speciale de care beneficiază actualii angajaţi. Contractele de muncă speciale ar urma să fie retrase, iar angajările viitoare să fie făcute cu contracte normale. De asemenea, preşedintele vrea să facă compania mai eficientă şi s-o listeze la bursă pentru că intenţionează să deschidă concurenţei sectorul transportului public feroviar începând cu 2023, aşa cum cere UE, potrivit Bloomberg. Guvernul susţine că în Franţa este cu 30% mai scumpă ţinerea unui tren în circulaţie decât în statele vecine. Sindicatele spun că se tem că listarea va deschide calea privatizării SNCF, deşi Parisul spune că nu se va întâmpla aşa.
Angajaţii SNCF beneficiază de condiţii generoase, inclusiv de creşteri salariale automate, concediu anual plătit de 28 de zile şi protecţie faţă de concedieri. De asemenea, rudele lor apropiate au dreptul la călătorii gratuite cu trenul, în timp ce SNCF are datorii de 46,6 miliarde de euro
Partidul lui Macron, Republica în mişcare, simte că grevele au conotaţii mai largi.
„Trebuie să scăpam această ţară de cultura grevelor“, a declarat purtătorul de cuvânt Gabriel Attal. Opoziţia faţă de agenda lui Macron s-a văzut şi pe 22 martie, când zeci de mii de profesori, personal medical şi salariaţi de tot felul s-au alăturat unei greve a personalului feroviar.
Francezii au o cultură protestului, însă grevele au fost în general fără rezultat din 1995, când o serie de acţiuni masive au paralizat Franţa şi l-au forţat pe premierul Alain Juppe să-şi retragă reformele „ o înfrângere în urma căreia Juppe a demisionat, iar preşedintele de atunci Jacques Chirac a dizolvat guvernul. Grevele nu l-au oprit pe preşedintele Nicolas Sarkozy să majoreze vârsta de pensionare în 2010 şi nici pe Francois Hollande să permită în 2016 angajatorilor să facă mai uşor disponibilizări.
Sectorul feroviar este prin tradiţie una dintre cele mai riscante chestiuni politice, un teren de luptă pe care Macron refuză să dea înapoi pentru a demonstra că poate înfrunta sindicatele şi implementa reforme.
Acum, Macron are trei motive să fie optimist în legătură cu protestele. În primul rând, nu se poate nega intenţia preşedintelui de a reforma. Apoi, simpatia faţă de SNCF nu mai este atât de mare ca în trecut, în special printre navetişti. Şi în ultimul rând, navetiştii au acum mai multe opţiuni de deplasare.
