Germania are patru operatori ai reţelelor de electricitate de înaltă tensiune, companii cu acţionariat încâlcit. Unul dintre ei este străin. Controlul total nu aparţine statului. În Polonia şi Ungaria, guvernul central îi controlează pe operatorii reţelelor. La compania de profil a Greciei, un acţionar important este un gigant din China.
Vicepremierul Spaniei a cerut ca statul să preia în totalitate controlul operatorului reţelei de electricitate de înaltă tensiune al ţării după ce la începutul săptămânii sistemul a căzut, lăsând cea mai mare economie din Peninsula Iberică fără energie şi aruncând-o în haos. Compania la care se referă oficialul, Red Electrica, este deţinută în proporţie de doar 20% de către stat, prin Compania de Stat pentru Investiţii Industriale, restul fiind în mâini private, cea mai mare parte la investitorii de pe Bursa de acţiuni. Naţionalizarea cerută de vicepremier are un vădit caracter politic, Yolanda Díaz şi premierul Pedro Sánchez făcând parte din partide diferite.
Însă readuce în discuţie dezbaterile despre cât de mult şi în ce fel ar trebui să se implice statul în sectoarele strategice. După cum a demonstrat pana imensă de curent din Spania, care a afectat şi Portugalia şi părţi din sudul Franţei, reţelele de electricitate sunt active strategice de care depinde siguranţa unei ţări. În Polonia, operatorul reţelei naţionale de electricitate de înaltă tensiune (operatorul de transport şi de sistem, TSO), Polskie Sieci Elektroenergetyczne (PSE), aparţine în proporţie de 100% Trezoreriei de Stat.
În Ungaria, principala companie de utilităţi de energie este MVM Group, un fel de monopol. Acesta aparţine în întregime statului. MVM deţine şi operatorul reţelei de înaltă tensiune, MAVIR. În Europa de Vest, structura operatorilor TSO din energie nu mai este aşa de simplă. Iar în Grecia, structura acţionariatului operatorului Ipto trezeşte de-a dreptul temeri legate de securitate. Compania este deţinută în proporţie de 24% de către o firmă chinezească, State Grid Europe, parte a colosului State Grid Corporation of China. State Grid şi-a achiziţionat participaţia la Ipto în 2017. În Europa de Vest, compania TenneT are un rol important în transportul energiei deoarece operează reţeaua de înaltă tensiune din Olanda şi dintr-o bună parte a Germaniei.
Intrarea TenneT în Germania este rezultatul campaniei de privatizări pe piaţa germană a energiei din anii 2000. Atunci a fost creat gigantul de energie E.On. De la el TenneT a cumpărat reţeaua de înaltă tensiune în 2010. În Germania operează încă trei companii de tip TSO. Una dintre ele este Amprion, rezultat al divizării RWE. Aceasta are doi acţionari, cel mai mare fiind un fond de investiţii în infrastructură al băncii germane Commerzbank. Acţionarul mai mic este RWE, gigant la care cel mai mare acţionar este Qatar Holding, fond de investiţii din Orientul Mijlociu. Altfel, participaţii la RWE deţin şi marile fonduri de investiţii din SUA. Un alt operator de tip TSO din Germania este TransnetBW, la care guvernul federal a cumpărat o participaţie de aproape 25% în 2023.
Achiziţia a fost făcută ca răspuns la intrarea în acţionariat cu aceeaşi participaţie a unui honding condus de compania de asigurări SparkassenVersicherung. TransnetBW este subsidiară a EnBW, companie de energie la care unul din acţionari principali este landul Baden-Wuerttemberg.
Celălalt acţionar major al EnBW este o asociaţie de districte germane. Al patrulea operator TSO al Germaniei este 50Hertz Transmission, urmaş al Vattenfall. 50Hertz este deţinut indirect, prin acţionarul Eurogrid, de operatorul reţelei de electricitate al Belgiei şi de banca de dezvoltare a Germaniei KfW. În Franţa este mai simplu. Operatorul este compania RTE (Réseau de Transport d’Électricité) şi este sub controlul indirect al statului prin intermediul colosului EDF (100% de stat) şi al instituţiilor financiare Caisse des dépôts şi CNP Assurances, subsidiară a La Banque postale.
EDF a fost naţionalizat complet de către statul francez în 2023. Austria se laudă că ar fi una dintre cele mai sigure ţări europene în ceea ce priveşte pericolul unei pene de curent de felul celei din Spania. Acolo, operatorul reţelei principale este Austrian Power Grid (APG), companie ce aparţine celui mai mare furnizor de electricitate austriac, Verbund. Constituţia austriacă prevede că la companii precum Verbund acţionarul majoritar trebuie să fie statul austriac. De aceea, Austria deţine 51% din grup. Apoi, mai mult de 30% din acţiuni sunt la furnizori regionali de energie. Restul de mai puţin de 20% reprezintă acţiuni tranzacţionate la bursă.
APG apreciază că riscul unui blackout în Austria este „foarte scăzut“, dar posibilitatea unei pene de curent de amploare nu poate fi exclusă. Legat de criza din Spania, se speculează că de vină ar fi dependenţa prea mare de energia solară, instabilă. Austria, ţară celebră pentru relieful montan, şi-a dezvoltat în ultimii ani energia solară şi eoliană. Însă principala sursă de energie (60%) sunt hidrocentralele.
În cazul unor pene de curent mari, pentru repunerea în funcţiune a sistemului importante sunt centralele capabile de repornire independent, fără surse de energie externe (black-start-capable). Austria are mai multe astfel de centrale, una dintre ele fiind hidrocentrala prin pompaj Kaprun din Salzburg. Cu astfel de mix energetic, Austria a revenit în 2024, după 15 ani de absenţă, pe piaţa exporturilor de energie. În 2024, Austria a exportat electricitate în 243 de zile.
În ceea ce priveşte Grecia, operatorul Ipto a aparţinut în întregime statului până în 2017, când State Grid din China a intrat în acţionariat printr-o tranzacţie de 320 milioane euro. Privatizarea activelor strategice a fost prevăzută în acordurile de bailout semnate de statul elen cu creditorii internaţionali în criza datoriilor suverane din zona euro. Grecia a vândut Chinei şi cel mai mare port, Pireu.
Însă de atunci au apărut temeri legate de expansiunea influenţei politice şi economice a Beijingului în regiune. Dar Grecia avea nevoie de bani inclusiv pentru a-şi conecta insulele la reţeaua naţională de electricitate în condiţiile în care Comisia Europeană descurajează producerea de energie din combustibili fosili.
