România are rezerve recuperabile de gaz de şist de 1.444 miliarde metri cubi, comparativ cu rezervele dovedite de gaze naturale convenţionale de 113 miliarde metri cubi. Consumul anual, acoperit în proporţie de 80% din surse interne, este de aproximativ 14 miliarde metri cubi.
Polonia are rezerve recuperabile de gaze de şist de 4.190 miliarde metri cubi, iar Franţa de 3.879 miliarde metri cubi. România este urmată în top de Danemarca şi de Marea Britanie. Studiul, întocmit de firma de consultanţă Advanced Resources International sub contractul Agenţiei pentru Informaţie în domeniul Energiei, scoate în evidenţă că Polonia, căreia îi acordă un capitol special, are una dintre cele mai favorabile infrastructuri din Europa pentru dezvoltarea gazului de şist. Până în aprilie 2013 în Polonia au fost forate 43 de puţuri test, dar unele rezultate au fost dezamăgitoare. Această ţară are cel mai abiţios plan de dezvoltare a industriei gazului de şist, prin care speră să-şi câştige de la Rusia independenţa energetică.
Clasamentul mondial al resurselor de gaz de şist este condus de departe de China, urmată de Argentina şi Algeria. Singurele ţări în care gazele de şist sunt extrase în cantităţi comerciale, SUA şi Canada, se plasează pe locurile patru respectiv cinci. La nivel global, rezervele de gaz de şist reprezintă 32% din rezervele totale de gaze naturale.
Ţiţeiul de şist ar putea acoperi consumul mondial de petrol timp de zece ani şi jumătate
Departamentul american al Energiei, pentru care a fost realizat raportul, estimează la 345 miliarde de barili rezervele de petrol de şist recuperabile cu tehnologia actuală în cele 42 de ţări luate în calcul de analiză. Volumul echivalează cu 11% din cel de petrol convenţional recuperabil la nivel mondial.
Producţia de gaz şi ţiţei de şist a frânat creşterea preţului petrolului convenţional, ceea ce a permis ţărilor occidentale să impună sancţiuni Iranului, un furnizor important. Cererea de petrol la nivel mondial este de 90 de milioane de barili pe zi, ceea ce înseamnă că resursele de ţiţei de şist pot acoperi consumul timp de zece ani şi jumătate, scrie Financial Times.
Spre deosebire de alte state, SUA şi Canada au avantajul unei reţele interne vaste de conducte. De asemenea, ambele state au destulă apă şi platforme de foraj pentru a permite dezvoltarea industriei fracturării hidraulice, tehnologie care presupune pomparea sub presiune a unor cantităţi uriaşe de lichid şi nisip în subteran pentru a produce crăpături prin care este eliberată energia. Totodată, în SUA şi Canada dezvoltarea industriei este facilitată de faptul că proprietarii terenurilor deţin drepturile asupra rezervelor de hidrocarburi din subsol. În Europa, Franţa şi Bulgaria au interzis tehnologia fracturării hidraulice din cauza riscurilor mari de poluare.
„Situaţia din SUA este cu adevărat unică”, a remarcat Edward Morse, analist la Citigroup. În SUA, petrolul se şist are o pondere de 30% în producţie totală de ţiei, iar gazul de şist reprezintă 40% din producţia de gaze naturale.
Raportul atrage atenţia că estimările sunt „foarte incerte” şi privesc doar resursele recuperabile cu tehnologia actuală şi nu profitabilitatea. Acestea nu acoperă formaţiunile sedimentare aflate sub câmpurile petroliere majore din Orientul Mijlociu şi regiunea Mării Caspice.
„Impactul comercial al resurselor de petrol şi gaze de şist în afara SUA va depinde de propriile costuri de producţie şi de volum. Este puţin probabil ca un puţ care costă de două ori mai mult şi produce jumătate din cât livrează un puţ obişnuit din SUA să poată concura cu actualele surse de apovizionare cu gaze naturale şi petrol”, se arată în analiză.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
