Rusia încearcă să îşi aducă Uniunea Economică Eurasiatică, proiectul cu care vrea să stopeze expansiunea influenţei Uniunii Europene, până la graniţele UE cu ajutorul Serbiei. Ar trebui Europa să se teamă?

Serbia ar trebui să semneze pe 25 octombrie un acord de comerţ liber cu UEE, după cum a declarat ambasadorul Rusiei la Belgrad Alexander Botsan-Kharchenko la o întâlnire cu preşedintele sârb Aleksandar Vucic. Decizia a atras atenţia Comisiei Eur­opene, care a făcut clar că „Serbia poate încheia acorduri cu alte ţări sau organizaţii înainte de ade­rarea la UE, însă în contextul negocierilor sale de ade­rare la UE, Serbia s-a angajat să se retragă din toa­te acordurile bilaterale de liber schimb în ziua aderării la UE“.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul a transmis Belgradului că dacă vrea să adere la UE, trebuie să renunţe la acordul cu cealaltă uniune. Uniunea Eurasiatică include Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan şi Kîrgîzstan, state despre care cu greu se poate spune că împărtăşesc valori comune.

Ambasadorul Rusiei Botsan-Kharchenko a spus că pasul făcut de Belgrad este rezultatul „politicii de echilibrare“ a Serbiei între est şi vest şi că va „marca o nouă etapă pentru Belgrad în prezenţa sa în spaţiul eurasiatic“, ceea ce ar putea face din această ţară o „legătură“ viitoare între UE şi blocul comercial condus de Rusia.

Serbia a început discuţiile de aderare la UE în ur­mă cu cinci ani, devenind candidat oficial în 2012, şi îşi propune să se alăture Uniunii până în 2025. Discuţiile au început în 2014, dar progresul este foarte lent.

Ambasadorul Botsan-Kharchenko a explicat că acordul va da Serbiei acces la o piaţă cu peste 180 de milioane de consumatori. Comparativ, piaţa unică a UE cuprinde în prezent peste 500 de milioane de consumatori. Oficialul rus a omis să spună că Serbia are deja acorduri de comerţ liber cu Rusia, Belarus şi Kazahstan, ceea ce înseamnă că gestul Belgradului este mai mult simbolic, notează EUobserver.

Serbia intenţionează să-şi crească exporturile către membrii UEE cu 50% în urma semnării acor­dului de liber schimb, a declarat vicepremierul sârb Rasim Ljajic pentru Sputnik, un instrument mass-me­dia de propagandă al Moscovei.

Legăturile istorice şi culturale ale Serbiei cu Rusia au o istorie de secole. Spre deosebire de majo­rita­tea statelor care speră să adere la UE, Serbia nu do­reşte să se alăture NATO - în Belgrad încă mai există clădiri bombardate de alianţa militară nord-atlan­tică în timpul războaielor iu­goslave lăsate aşa pentru a păstra vie memoria bom­bardamentelor -, cumpără arme, tancuri, avioa­ne de luptă şi elicoptere ruseşti şi boicotează multe decizii de politică externă ale UE, inclusiv sancţiunile im­puse de Occident Rusiei după ce aceasta a invadat Ucraina.

Rusia a fost printre primele state care au condamnat declaraţia de independenţă a Kosovo faţă de Serbia în 2008. De atunci, Moscova a votat împotriva aderării Kosovoului la instituţii internaţio­nale, în conformitate cu politicile Belgradului, potrivit BalkanInsight.

În schimb, Belgradul ajută regimul de la Kremlin în politicile sale externe faţă de UE şi NATO. Un exemplu: ministerul apărării din Serbia a declarat recent pentru BIRN că nu poate furniza informaţii despre condiţiile contractuale în care achiziţionează din Rusia 30 de tancuri T-72 modernizate - achiziţie pe care oficialii au descris-o drept o donaţie - fără a obţine acordul Moscovei. Informaţii despre importul de tancuri au devenit publice pentru prima dată în iulie, când ambasadorul sârb la Moscova Miroslav Lazanski a spus că România încălca convenţia pri­vind navigaţia pe Dunăre nepermiţând transportul vehiculelor militare prin partea românească a fluviului din cauza unui embargou al UE asupra achiziţiilor de arme ruse impus după anexarea Crimeei. Lazanski a declarat că transportul ar consta în 30 de tancuri T-72 modernizate şi 30 de vehicule de luptă blindate BRDM-2, despre care a precizat că reprezintă o donaţie a Rusiei făcută în urmă cu câţiva ani.

UE este cel mai important partener comercial al Serbiei, acoperind 63% din comerţul total al acestei ţări, iar dinamica de creştere este foarte bună, potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene. Comerţul cu Rusia reprezintă mai puţin de 10% din comerţul total al Serbiei. Procentul de sârbi care doresc să adere la UE este de doar 53%, în pofida strălucirii economice a Uniunii, potrivit unui sondaj al ministerului integrării europene din Serbia.

Rusia a creat UEE în 2015 pentru a contra expansiunea Uniunii Europene. În jurul clubului eurasiatic a fost creat mitul că este o cetate a valorilor ortodoxe de către propaganda rusă pe fondul concurenţei pentru influenţă în fostul spaţiu sovietic.

În 2015, Vietnamul a devenit colaborator al acestei structuri semnând un acord de comerţ liber. Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat recent că pregătirile pentru lansarea negocierilor oficiale între Uniunea Eurasiatică şi India pentru o zonă de liber schimb sunt complete.

De asemenea, un acord pentru o zonă de liber schimb între UEE şi Iran va intra în vigoare pe 27 oc­tombrie. Cu Iranul însă, situaţia este mai com­ple­xă. Oficiali din Crimeea controlată de Rusia au oferit porturile de la Marea Neagră ale teritoriului disputat ca huburi de export pentru petrolul iranian, potrivit vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri al Crimeei, Georgy Muradov, după cum a informat TASS.

Iranul caută din ce în ce mai mult să dezvolte comerţul pe rutele Mării Caspice ca o soluţie de ocolire a tensiunilor din Golful Persic generate de regimul de sancţiuni economice impus Teheranului de SUA, unul din obiectivele acestora fiind reducerea la zero a exporturilor de petrol iraniene. Din ce în ce mai multe transporturi comerciale iraniene se deplasează acum pe rutele care fac legătura cu nordul Iranului. Acestea includ transporturi de cereale şi de mărfuri care trebuie livrate rapid. UEE negociază, de asemenea, pentru acorduri comerciale cu Singapore şi Egipt.

Influenţa Rusiei în Balcani nu se reduce la Serbia. În Bosnia vecină, discuţiile pentru formarea unui guvern la 10 luni după alegerile au eşuat din nou, pentru că liderul sârbilor bosniaci Milorad Dodik s-a opus unui plan de punere a ţării multi-etnice pe drumul spre aderarea la NATO - o organizaţie pe care Moscova o percepe ca pe o ameninţare.

Pentru unii observatori occidentali, UEE este un vehicul de succes de promovare a intereselor ruseşti: la doar patru ani de la înfiinţare, a făcut progrese impresionante către integrarea economică, realizând libera circulaţie a mărfurilor, a capitalului şi a oamenilor mai rapid decât modelul şi rivalul său, Uniunea Europeana, scriu în Financial Times Christopher Hartwell şi Martin Miszerak. Hartwell a fost consilier al guvernului din Kazahstan, iar Miszerak a fost consilier pentru privatizare pentru guvernul polonez.

Mai mult, UEE a creat un vehicul care ajută Rusia să încheie acorduri comerciale internaţionale şi regionale care nu existau anterior. (Incapacitatea Rusiei de a încheia cu succes astfel de acorduri poate fi văzută în procesul său de 20 de ani de aderare la Organizaţia Mondială a Comerţului.)

În timp ce statele membre au o moştenire post-sovietică, acestea nu au altceva în comun (în afară de dependenţa Kazahstanului şi Rusiei de hidrocarburi), în timp ce legăturile strânse cu Rusia nu sunt o prioritate pentru majoritatea celorlalţi membri. Armenia are un nou guvern cu dorinţă de reformă care a luat măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu UE. Chiar şi la Belarus, cel mai stăruitor dintre membri, au fost observate fricţiuni recentă cu Rusia întruc‚t veteranul său preşedinte Alexander Lukaşenko - ultimul dictator al Europei - vede în Putin un rival la coroana ţării. Kazahstanul, cel de-al doilea membru ca importanţă al grupului, are cele mai mari nemulţumiri cu privire la conducerea rusă şi politica externă a Moscovei. Apoi, mai este China, de investiţiile căreia are nevoie disperată până şi Rusia. China are planuri mari în regiune pentru dezvoltarea proiectului de lărgire a influenţei economice şi politice Iniţiativa Belt and Road. Moscova nu poate nici de departe lua locul Beijingului ca investitor. †Kazahstanul se vede ca un tampon prietenos între China şi Rusia în timp ce încearcă să menţină vestul angajat în Eurasia. Comerţul kazah intra-UEE, inclusiv cu Rusia, este eclipsat de relaţia comercială cu China, care este la rândul său eclipsată de exporturile kazahe în UE. Kazahstanul a devenit cea mai atractivă destinaţie pentru capitalul chinez şi cel mai mare beneficiar al Iniţiativei Belt and Road.