Rusia este gata să investească 3 miliarde de euro în dezvoltarea infrastructurii de bază de transport a Bulgariei de la Marea Neagră şi Dunăre, proiecte pentru care UE nu a făcut disponibili prea mulţi bani, şi 12,5 miliarde de euro pentru reindustrializarea ţării, iar statul bulgar este pregătit să lanseze linii directe de transport maritim de mărfuri către Rusia, având în vedere că pe rutele care tranzitează Ucraina ar putea apărea dificultăţi.
Aceste veşti par stranii în contextul sancţiunilor impuse de UE şi SUA Rusiei pentru anexarea Crimeei şi a impulsului general antirusesc care se face simţit în Occident, dar atrag atenţia că sunt greu de ignorat interesele reciproce strategice dintre Rusia şi statele est-europene.
Unul dintre proiectele ruso-bulgăreşti va fi modernizarea portului Varna. Ruşii sunt de asemenea interesaţi de finalizarea autostrăzii Hemus, care cu o lungime de peste
400 de kilometri va face legătura între Sofia şi oraşul-port de la Marea Neagră Varna, potrivit oficialilor bulgari, citaţi de standartnews.com.
Deşi Bulgaria apare doar ocazional în discursurile politice ruseşti, această ţară are o poziţie specială în strategia Rusiei, în special în cea privind energia.
Bulgaria este o ţară importantă în strategia energetică a Rusiei
Importurile Bulgariei din Rusia au avut anul trecut o pondere de 18,5% în totalul acestui stat. Rusia este cea mai mare sursă de importuri pentru Bulgaria, iar energia este principalul produs de import, notează Thomson Reuters. Statul est-european îşi cumpără de la ruşi 90% din gazele consumate. Singura rafinărie de petrol a Bulgariei este controlată de compania rusească Lukoil, care procesează aproape numai petrol rusesc.
Rafinăria este cea mai mare afacere industrială din Bulgaria şi aduce venituri semnificative la buget.
De asemenea, singura centrală nucleară bulgărească îşi importă combustibilul din Rusia. Centrala produce 40% din electricitatea ţării. Dintre cei 2,6 milioane de turişti care au vizitat Bulgaria anul trecut 0,7 milioane au fost ruşi. Veniturile din turism contribuie cu 13% la PIB-ul ţării.
Pentru Rusia, Bulgaria este un partener important în construirea gazoductului South Stream, care va aduce gaze ruseşti în Italia şi Austria. Investiţiile ruseşti de 12,5 miliarde de euro anunţate de oficialii bulgari pentru reindustrializarea ţării au legătură cu acest proiect. Conducta tranzitează teritoriul bulgăresc. Prin acest proiect Rusia îşi consolidează poziţia de furnizor dominant de gaze în Europa, mai ales în Europa de Sud, Centrală şi de Est.
Cel mai controversat proiect energetic din Bulgaria este centrala nucleară Belene, un proiect gândit iniţial ca o colaborare cu Rusia. Planul a fost îngheţat şi ulterior relansat, iar guvernul bulgar tatonează acum o colaborare cu companiile americane, dar nimic nu este sigur încă. Serghei Stanişev, liderul Partidului Socialist Bulgar, a declarat anul trecut că proiecte precum South Stream şi Belene sunt importante pentru Bulgaria deoarece îi aduc o poziţie mai puternică pe harta Europei mulţumită investiţiilor masive pe care le aduc în economie şi locurilor de muncă create, notează Novinite.
Dubla personalitate a lui Orban în relaţiile cu Moscova
Ungaria, statul est-european văzut spre sfârşitul erei sovietice drept cel mai apropiat de Occident, are o relaţie şi mai specială cu Rusia. Un anti-comunist convins în tinereţe şi la începutul carierei cu o atitudine făţiş contrară Rusiei şi proiectelor ruseşti (în 2008 critica susţinerea guvernului socialist dată atunci South Stream), premierul ungar Viktor Orban declara în ianuarie 2013 la Moscova că „am vrea să cooperăm cu o Rusie solidă şi puternică“. Între timp Rusia pare că a devenit cel mai valoros prieten al Ungariei, scrie în Financial Times Ferenc Gyurcsány, preşedintele Coaliţiei Democrate din Ungaria şi fost premier socialist. Guvernul lui Orban are atâta încredere în Moscova încât îi încredinţează securitatea energetică a ţării.
Ungaria este un stat sărac în resurse naturale. Peste 40% din electricitatea ţării vine de la centrala nucleară Paks, singura, construită cu tehnologie sovietică. Reactoarele acesteia trebuie închise începând cu 2032. În aceste condiţii, în ianuarie Orban, aflat în vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin, a anunţat că grupul rusesc de stat Rosatom va construi în Ungaria două noi reactoare nucleare, iar proiectul va fi finanţat în proporţie de 80% cu un împrumut pe termen lung de 10 miliarde de euro din partea Rusiei. Suma este echivalentă cu 10% din PIB-ul Ungariei.
Orban susţine acum South Stream, iar legat de criza ruso-ucraineană a declarat că Ungaria „nu este parte în acest conflict“, notează The Wall Street Journal.
Mariajul dintre Ungaria şi Rusia este din interes, dictat de realităţile geopolitice
Prin prisma altor realităţi mariajul Budapestei cu Moscova pare unul mai mult din interes, şi mai puţin din prietenie.
Rusia este principalul partener comercial al Ungariei din afara UE. Ungaria importă 80% din energie din Rusia. Rusia este cea mai mare piaţă a producătorului maghiar de medicamente Richter.
Influenţa politică şi economică a Rusiei în Ungaria a crescut în 2009 când Surgutneftegaz, unul dintre cei mai mari producători ruseşti de petrol, cu o structură a acţionariatului obscură şi despre care se spune că are legături puternice cu Putin, a achiziţionat 21% din MOL, compania naţională de petrol a Ungariei. Participaţia a fost cumpărată cu 1,4 miliarde dolari de la grupul austriac OMV. Guvernul Orban a răscumpărat participaţia în 2011 contra a 1,9 miliarde euro folosindu-se de prevederi legale care nu tolerau neclarităţile privind proprietarii, potrivit Bloomberg.
De asemenea, prin preluarea controlului de către MOL a companiei croate de petrol INA, Ungaria se transformă într-un centru energetic european cu o putere de negociere mai mare atât în faţa Rusiei, cât şi a UE. Ungaria poate oferi astfel chiar alternative la infrastructura Gazprom, spune unii analişti. În această lumină, apropierea Ungariei de Rusia pare un mariaj din interes dictat de realităţile geopolitice.
Polonia este „paranoică“
Cât despre Polonia, acest stat, cea mai mare economie est-europeană, a fost o sulă în coastele lui Putin încă de când acesta a devenit preşedinte. În ianuarie 2000, la câteva săptămâni după ce Putin a depus jurământul, Varşovia a expulzat diplomaţi ruşi sub pretextul că sunt spioni. În schimb, ambasadorului polonez i-a fost înmânată o înştiinţare în care scria că întreaga responsabilitate pentru „inevitabila deteriorare a relaţiilor reciproce“ cade în seama Poloniei.
Rusia este al doilea partener comercial al Poloniei. De asemenea, Rusia acoperă 90% din importurile poloneze de petrol şi peste 50% din cele de gaze. Însă Polonia are propriile resurse energetice, cărbune şi mai ales gaze de şist, industrie pentru dezvoltarea căreia face printre cele mai mari eforturi din UE. Varşovia duce o politică de blocare a încercărilor companiilor ruseşti de a achiziţiona active economice strategice. Dintre marile companii străine cu activităţi în Polonia în 2011 doar cinci erau ruseşti, comparativ cu 389 germane, 124 franceze şi 52 austriece. Presa rusă, precum publicaţia Pravda, descrie drept „paranoică“ fobia Poloniei de afacerile ruseşti.
România a exportat în Rusia în valoare de 1,3 miliarde euro în primele 11 luni ale anului trecut, sau 2,8% din totalul exporturilor. Importurile s-au situat la 2,1 miliarde euro, sau 4,2% din total. România este mai puţin dependentă decât statele vecine de gazele ruseşti. Câmpurile gazifere româneşti asigură 80% din necesarul intern.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.03.2014
