Kenneth Rogoff poate identifica exact momentul în care a început să se teamă că Donald Trump va fi următorul preşedinte al SUA: când ceilalţi participantţI de la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial (WEF) de anul trecut au declarat că acest lucru este imposibil.
“O glumă pe care am spus-o unui număr de 1.000 de persoane după lunile ce au urmat reuniunii este că înţelepciunea convenţională de la Davos se dovedeşte mereu greşită”, spune Rogoff, profesor la Harvard şi fost economist-şef al Fondului Monetar Internaţional. “Indiferent de cât de improbabil poate părea, evenimentul cu cele mai mari şanse de a avea loc este exact opusul a ceea ce se crede la Davos”.
Eşecul repetat al elitelor de business şi politice de a anticipa ce urmează nu li se pare amuzant totuşi celor care s-au reunite din nou în acest an la Davos. După un an în care o serie de evenimente politice au zguduit pieţele financiare şi au pus capăt carierei unor politicieni, teama participantţilor din acest an nu este că prognozele lor sunt adesea greşite, ci că întreaga viziune asupra lumii este eronată.
În cele patru decenii de existenţă, WEF s-a declarat în favoarea globalizării şi pieţelor deschise. Ideea de bază este că bunurile, capitalul şi oamenii trebuie să poată circula liber dincolo de graniţe, un principiu care poate aduce beneficii uriaşe celor cu educaţie şi bani, dar care pare terifiant pentru cei cărora le lipsesc ambele.
“De la recesiune, creşterea explozivă a adus beneficii celor cu venituri mari şi nu i-a ajutat prea mult pe ceilalţi. De aici reacţiile puternice de opoziţie”, spune Nariman Behravesh, economist-şef al IHS Markit. “Viziunea asupra lumii a celor de la Davos nu a adus o redresare economică la nivel general”.
Nu încape nicio îndoială că lumea păşeşte într-o era a populismului care ar putea destrăma legături de mult stabilite la nivel mondial. Aproape o treime din investitorii în obligaţiuni chestionaţi luna trecută de Bank of America Merrill Lynch au identificat populismul ca cel mai important motiv de îngrijorare, în creştere de la 9% în octombrie.
Împreună, forţele anti-sistem ar putea reprezenta cea mai mare ameninţare pentru ceea ce istoricul Samuel Huntington a numit “Omul de la Davos”, o specie cross-border ale cărei valori şi interese sunt adesea diametral opuse faţă de cele ale celorlalţi. Deşi fiecare mişcare populistă este unică, toate au în comun un dispreţ generalizat faţă de elite şi prin extensie faţă de soluţiile economice prescrise de acestea.
Unii se tem că astfel de sentimente vor conduce SUA şi alte ţări pe o cale întunecată. “Ultima dată când a existat o convergenţă a fricii de globalizare, de stagnare economică şi sărăcie, de internaţional, a fost după crahul din 1929”, spunen Ngaire Woods, de la Blavatnik School of Government din cadrul Oxford University. “Trebuie să învăţăm din lecţiile anilor ‘30”.
Oaspetele cel mai des menţionat va fi fără îndoială preşedintele chinez Xi Jinping, care participă pentru prima dată. Acesta va propune un acord comercial rival al TPP. Este o ironie faptul că tocmai China comunistă promovează comerţul liber.
Veteranii Davos încearcă între timp să creeze un capitalism mondial mai în ton cu starea de spirit la nivel mondial.
Chiar în condiţiile în care participanţii de la Davos spun că vor susţine în continuare politicile promovate decenii la rând, despre care aceştia cred că rămân principala modalitate de asigurare a prosperităţii, a sosit probabil momentul ca aceştia să admită că au avut o abordare greşită. “Trebuie să existe o anumită modestie. Timp de 30 de ani elitele au susţinut că globalizarea este benefică pentru toată lumea. Acum pur şi simplu nu mai pot repeta acest lucru”, spune Woods.
