Şantierele navale din Polonia sunt pline de viaţă, au comenzi cât să le ajungă mai mulţi ani, fac angajări şi-i tentează pe tineri cu cariere în domeniu. Statul ajută prin programele de construcţie şi dotare a armatei cu vapoare de război moderne

„Astăzi, avem patru mari şantiere navale în Polo­nia, cu registrul de co­menzi plin pentru urmă­torii ani. Este o schim­bare uriaşă faţă de cum era în urmă cu doar câţiva ani, când Şantierul Naval era în faliment.“ Acestea sunt vorbele lui Marcin Ryngwelski, preşedintele şantierului naval PGZ Stocznia Wojennej (Şantierul Naval PGZ). PGZ, sau Grupul de Armament Polonez, este cea mai mare companie din domeniul apărării din regiune şi aparţine statului polonez. Aceasta a preluat în 2017 Şantierul Naval, salvându-l de la scufundare. PGZ Stocznia Wojennej este urmaşul acestuia.

În 2017, guvernul polonez de atunci a explicat că preluarea face parte din eforturile ţării de a readuce la viaţă industria producă­toa­re de vapoare, care are legături strânse cu cea a oţelului, şi de a face din aceasta un pilon central al economiei. Ultimele guverne poloneze au fost întotdeauna bune la propagandă, pe plan in­tern şi extern. Însă, în ceea ce priveşte renaş­terea industriei şantierelor navale, cifrele le confirmă povestea. PGZ Stocznia Wojennej din Gdynia avea până recent doar 560 de anga­jaţi. La sfârşitul anului trecut, numărul depăşea 900. Având în vedere comenzile, personalul va creşte în curând la 1.200 de oameni. Este de muncă pentru cel puţin şapte ani de-acum încolo, potrivit presei locale.

Şantierele navale poloneze, după ani de stagnare, au în faţă noi perspective mulţumită importanţei strategice pe care Polonia o dă acum Mării Baltice şi investiţiilor în securitatea naţională. Polonia se vrea a fi o putere baltică şi nu poate face acest lucru fără flotă, civilă sau de război. PGZ Stocznia Wojennej are de lucru inclusiv datorită comenzilor făcute de armată, în cadrul programului Miecznik (Peştele-spadă), de 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde euro), de construire de fregate. Noile perspective implica deschiderea unui front nou şi în învăţământ şi pregătirea profesională.

Şantierele îşi pregătesc singure personalul nou şi încearcă să atragă tinerii în învăţământul de specialitate. Guvernul le încurajează. Lipsa specialiştilor se poate dovedi un obstacol greu de trecut în calea expansiunii. În prezent, la PGZ Stocznia Wojennej raportul dintre angajaţii care lucrează direct în producţie şi cei care fac muncă de birou este de 50/50. În viitor, primii vor reprezenta 65%.

PGZ SW va livra în această vară prima din cele trei fregate - ORP Wicher (Vântul) - pe care le construieşte prin programul Miecznik. Lucrările pentru cea de-a doua, ORP Burza (Furtuna), sunt deja în desfăşurare. Şantierul este implicat şi în programul „Ratownik“ (Salvatorul), prin care construieşte vapoare de salvare, un contract de un miliard de zloţi, şi în planul marinei militare poloneze de a se dota cu o flotă de şase vânătoare de mine din clasa Kormoran, care au potenţial de export în Marea Neagră.

Suedia este interesată să cumpere şi ea vapoare de tipul Ratownik de la Polonia, ceea ce ar însemna mai multă muncă pentru şantier şi un potenţial bun de export pentru ţară. Aceste vapoare sunt poloneze, fără licenţă străină. PGZ SW se laudă că este singurul şan­tier polonez care poate atât construi nave mili­tare, cât şi participa la repararea acestora. În prezent, acolo sunt în reparaţii trei nave micuţe dotate cu rachete din clasa Orkan (Uragan). Guvernul polonez vrea să-şi înzestreze marina şi cu submarine, ce urmează a fi construite în Suedia (programul Orka). PGZ SW abia aşteaptă: s-ar putea implica în întreţinerea şi repararea acestora.

În plină campanie de recrutări de personal sunt şi mult mai celebrele şantiere navale din Gdansk. Salariile încep de la echivalentul a 2.360 de euro pe lună. Condiţiile de muncă de obicei îi avantajează pe localnici. Unul din şan­tierele de la Gdansk, Remontowa, este implicat şi el în modernizarea şi dotarea marinei militare poloneze. Spre exemplu, acest şantier livrează vase de recunoaştere electronică, parte a programului Delfinul. Remontowa constru­ieşte şi feriboturile electrice cu care Scoţia vrea să-şi înnoiască flota, un proiect care acoperă şapte nave.

Şantierul Wulkan, de pe râul Oder, are un contract cu o companie chineză, Dajin Offshore, cel mai mare producător de fundaţii pentru instalaţii eoliene offshore din lume, pentru livrarea a peste 40 de platforme pentru fundaţii destinate unor ferme eoliene germane din Marea Nordului.

Pentru toate acestea este nevoie de mult oţel. Producţia de oţel a Poloniei a crescut cu 10% în 2024 şi a stagnat anul trecut, semnalând o posibilă revenire sau cel puţin stabilizare după ani de declin. 2026 a început prost, cu reducerea producţiei cu 20% în ianuarie şi februarie, faţă de acelaşi interval al anului trecut. Însă unii analişti sunt optimişti. ArcelorMittal, cel mai mare producător al ţării, se pregăteşte să repornească furnalul numărul 3 de la Dabrowa Górnicza. Acesta a fost scos din funcţiune anul trecut din cauza preţurilor prea mari la energie şi şocului creat de oţelul ieftin importat.