În Germania, comenzile pentru industrie s-au prăbuşit în prima lună a anului. Companiile au produs surprinzător de puţin. Ianuarie ar fi trebuit să fie startul relansării economice, dar aceasta n-a mai avut loc. Aceasta înseamnă că războiul din Orientul Mijlociu, cu şocul său energetic şi inflaţionist, a prins cea mai mare economie europeană într-o stare gravă de slăbiciune. Sunt temeri mari că violenţele vor exacerba tendinţa.
Este o veste proastă pentru statele est-europene, care depind, pentru creştere, de Germania. Nu că nici ele nu ar avea propriile probleme. Când preţurile petrolului se duc în sus, toate preţurile urmează această direcţie. Războiul din Iran a prins România cu cea mai ridicată inflaţie din Uniunea Europeană. Cotaţia ţiţeiului Brent, referinţa pentru pieţele internaţionale, a trecut ieri la un moment dat de 117 dolari pe baril. La începutul anului era de doar 60 de dolari pe baril.
Pe pieţele valutare, forintul, moneda Ungariei, s-a apropiat ieri de 400 de unităţi pentru un euro. Acesta este doar un nivel psihologic, însă tendinţa forintului este de depreciere în contextul războiului din Iran, în care această ţară este bombardată de SUA şi Israel şi ca răspuns îşi bombardează vecinii şi ameninţă cu blocarea strâmtorii Ormuz. O monedă care se depreciază produce inflaţie, mai ales când ţara are deficit comercial mare. Ungaria este o astfel de ţară.
Pe piaţa obligaţiunilor de stat, yieldul titlurilor poloneze de datorie cu scadenţa la 10 ani a crescut luni cu 0,3 puncte procentuale. Este un salt şocant, după cum a exclamat Rzeczpospolita, principalul ziar de business polonez. Într-o săptămână, creşterea a fost de peste 0,9 puncte procentuale. La obligaţiuni, yieldurile, repere ale riscului, evoluează invers faţă de valoare. Ce se întâmplă acum înseamnă că datoria poloneză valorează mai puţin, fiind considerată mai riscantă, că guvernul trebuie să emită mai multe obligaţiuni pentru a-şi atinge ţintele de finanţare. Aceeaşi soartă o au şi obligaţiunile româneşti şi cele maghiare şi cele cehe.
În regiune, în special Ungaria şi România au probleme cu supradimensionarea datoriei. Ţările depind în diferite măsuri de investitori străini pentru a se finanţa. „Iar aceşti investitori, care până nu de mult se înghesuiau să vină cu capital în regiune, au început să ia în calcul un scenariu similar celui din 2022, anul izbucnirii războiului din Ucraina şi al crizei energetice fără precedent din Europa, presupunând că statele din Europa Centrală şi de Est vor fi foarte sensibile la saltul preţurilor materiilor prime care au legătură cu energia“, a explicat Patryk Pyka, analist la DI Xelion. El consideră însă că reacţia de până acum este exagerată.
„În timp ce situaţia de pe pieţele energiei împinge în sus riscurile, perspectiva unor majorări de dobândă, în Polonia, spre exemplu, este îndepărtată. Merită notat că în 2022 inflaţia era deja la niveluri ridicate din cauza stimulentelor din perioada pandemiei de COVID-19, iar dobânzile erau semnificativ mai jos decât acum“, a mai spus Patryk Pyka. El are ca reper Polonia. Cu România situaţia este mult diferită. Dobânda de politică monetară este cea mai ridicată din regiune, la 6,5% (faţă de 3,75% în Polonia), iar rata anuală a inflaţiei din ianuarie s-a situat la 9,6%, cel mai ridicat nivel din UE (2,2% în Polonia). Forţa şocurilor produse de războiul din Orientul Mijlociu asupra statelor est-europene depinde şi de sursele de energie. În ultimii patru ani, toate au făcut eforturi de diversificare. România are avantajul că îşi acoperă cu producţia internă o bună parte din consum.
La nivel general, investitorii par mai pesimişti decât aşteptările iniţiale referitor la consecinţele atacurilor americano-israeliene asupra Iranului. În urmă cu o săptămână, ei sperau că războiul va fi scurt şi de efect, dovadă fiind reacţia slabă a pieţelor la atacurile din weekendul trecut. Însă războiul continuă. Iranul continuă să-şi lovească vecinii, ţintind infrastructuri civile, militare şi enegetice ale unor ţări de care piaţa globală de energie depinde în mare măsură. În acelaşi timp, Iranul este distrus.
Pe piaţa europeană a gazelor naturale, preţurile din contractele futures au crescut cu 14% în şedinţa de tranzacţionare de ieri. Săptămâna trecută, saltul a fost de 67%. În criza energetică precedentă, când Rusia a oprit exportul de gaze naturale către statele europene, unul din sectoarele care au simţit printre primele efectele a fost cel chimic deoarece acesta foloseşte gaze naturale ca materie primă. Sectorul nu şi-a mai revenit de atunci. Rezultatul sunt închideri de fabrici şi complexe industriale mari.
Datele firmei de consultanţă Roland Berger arată că din 2022 numărul de închideri de fabrici din Europa a crescut de şase ori. Investiţiile în sector s-au prăbuşit cu 80%. Numărul de falimente din industria chimică germană s-a dublat. Poate fi şi mai rău. Estimările Berenberg spun că dacă creşterea preţurile gazelor ca rezultat al conflictului din Iran devine permanentă, sectorul chimic european va trebui să plătească suplimentar 3 miliarde de euro anual pentru doar pentru acest combustibil. Noi închideri de fabrici înseamnă noi sincope şi perturbări pe lanţurile de aprovizionare.
