Lumea este furioasă din nou în legătură cu scumpirea energiei provocată de războiul americano-israelian împotriva Iranului, scrie The New York Times.
De când preţul petrolului a depăşit pragul de 100 de dolari pe baril, protestatarii au ars anvelope şi maşini în Guatemala şi Siria pentru a-şi exprima mânia.
Pe drumurile Portugaliei şoferii au organizat proteste în care maşinile au circulat încet în timp ce claxonau. Şi îndeosebi în ţările aflate în curs de dezvoltare din Asia, care sunt puternic dependente de energia din Orientul Mijlociu şi adâncite în datorii generate de eforturile anterioare de a atenua efectele războiului, sistemele de transport şi guvernele se află în faţa unei noi runde de presiuni enorme.
Penuriile de carburanţi şi cozile lungi de la benzinării încetinesc economiile împreună cu grevele taximetriştilor şi ale celor care nu văd de ce ar mai munci când câştigurile de-abia acoperă costurile energiei.
Multe ţări se confruntă cu o întrebare dificilă: este mai riscant să treacă mai departe scumpirile către un public tot mai nemulţumit, accelerând inflaţia, sau să crească subvenţiile şi susţinerea care ar urma să împingă mai sus datoria publică şi ameninţa stabilitatea monedelor naţionale?
„De câtă capacitate fiscală dispune Asia sau lumea aflată în curs de dezvoltare în general pentru a gestiona această criză geopolitică“, se întreabă Sana Jaffrey de la Universitatea Naţională Australiană. „Ce se va întâmpla cu pieţele financiare globale când această capacitate se va epuiza? „La un anumit punct, problema va fi a tuturor“.
În Indonezia, locuitorii din Makassar au raportat penurii de gaz pentru gătit, pene repetate de curent şi o trecere bruscă la raţionalizarea benzinei.
Şoferii împing motocicletele cu rezervoarele goale sau le lasă la cozi lungi în apropiere de benzinării care nu mai au carburanţi. Tensiunile sunt în creştere şi în Yogyakarta, în Java. Studenţii au demonstrat recent împotriva scumpirii dramatice a carburanţilor, însă protestele lor au fost întrerupte de organizaţii pro-guvernamentale agresive.
În Filipine, şoferii de autobuze şi ride-sharing au mărşăluit în Quezon City şi au protestat pentru că nu pot lucra, o tendinţă care apare şi în alte părţi. În Vietnam, şoferii de la Grab, o aplicaţie de ride-hailing, au pledat pentru un boicot în semn de protest faţă de salariile mici datorate în parte creşterii costurilor carburanţilor.
În Guatemala, lucrătorii din transporturi au mărşăluit recent pe străzile din capitală solicitând mai mult decât măsuri temporare precum plafonarea preţurilor şi subvenţiile.
Unele grupuri au cerut suspendarea taxelor pe carburanţi şi renunţarea la combustibilii fosili. Fermierii din întreaga Americă Latină, puternic dependenţi de motorină pentru tractoare, sunt extrem de nemulţumiţi.
În Portugalia, organizându-se în principal pe social media, şoferii s-au strâns recent pentru mai multe proteste cu maşinile circulând încet în timp ce claxonau. Ca semn al frustrării crescânde, un convoi de vehicule a blocat accesul la drumurile din apropierea unei rafinării importante din Sines.
Naomi Hossain, sociolog politic la University of London care a studiat impacturile şocurilor energetice, spune că este ceva obişnuit ca oamenii să presupună că preţurile carburanţilor şi inflaţia cresc datorită unei înţelegeri între elitele politice şi companii. „Există motive bune pentru a crede că inflaţia neîmblânzită împinge alegătorii către dreapta“.
În Siria, la doar câteva ore după ce guvernul ţării a anunţat că va scumpi temporar benzina, motorina şi alte produse petroliere cu până la 40%, cetăţenii au ieşit în stradă.
Mulţimi furioase din mai multe oraşe s-au strâns în pieţe, au blocat traficul şi au aprins anvelope, cerând anularea scumpirii carburanţilor.
