Business Internaţional

Se pregătesc băncile centrale de ceva mai rău?

Se pregătesc băncile centrale de ceva mai rău?

Foto: Shutterstock

Autor: Daniela Stoican

22.12.2014, 00:03 1729

Mai multe bănci centrale europene, printre care cea a Austriei, a Olandei şi a Germaniei, au luat în considerare să-şi repatrieze din re­zer­vele de aur ţinute în custodie la alte bănci centrale sau chiar au făcut de­mer­suri în acest sens.  Tendinţa ar putea fi un semn că băncile centrale din zona euro nu mai au încredere reciprocă şi încearcă să se protejeze în cazul spargerii uniunii monetare, sugerează o analiză publicată de Seeking Alpha, un site independent unde îşi prezintă ideile economişti şi investitori de top.

Banca centrală a Austriei ia în considerare repatrierea parţială a rezervelor de aur ţinute în străinătate. Orice schimbare va fi decisă pe baza unor criterii de siguranţă şi economice, potrivit cotidianului austriac Der Standard. Banca Naţională a Olandei a anunţat recent că şi-a repatriat o parte din rezervele de aur ţinute în SUA. Germania a anunţat iniţial în 2013 că îşi va aduce în ţară din rezerve, dar până la urmă a repatriat doar cinci tone din cele 680 de tone despre care anunţa la înce­putul anului trecut că vrea să le scoată din custodia SUA. Şefa princi­palului partid de opoziţie din Franţa, Marine LePen, care conduce în sondajele de popularitate, a cerut în noiembrie băncii centrale franceze să repatrieze din rezervele de aur ţinute în străinătate sau măcar să încerce acest lucru.

Seeking Alpha notează că popu­­lari­tatea în creştere a partidelor naţio­na­liste în Europa poate crea insta­bi­litate prin tendinţa acestora de a urmări inte­resele naţionale indivi­du­ale, în defa­voa­rea celor comune pentru ţările din zona euro. De ase­me­nea, aceste partide vor ca ţara lor să renunţe la moneda unică.

Vremurile când criza Greciei ameninţa să destrame zona euro intrând în incapacitate de plată şi revenind la drahmă au trecut de mult. La fel şi  vremurile când randamentele obligaţiu­nilor Spaniei sau ale Italiei cu maturi­ta­tea de zece ani ajunseseră la aproape 10%, faţă de aproximativ 2% în pre­zent. Însuşi viitorul monedei euro era atunci pus sub semnul întrebării, iar aurul, activul de refugiu pe timp de criză, se tranzacţiona cu aproximativ 2.000 de dolari pe uncie, faţă de aproxi­mativ 1.200 dolari pe uncie în prezent.

Până la urmă, dacă o ţară îşi repatriază aurul, statul respective poate influenţa mai puternic politica Băncii Centrale Europene.

Acest lucru s-ar întâmpla pentru că ţara respectivă ar putea oricând să ameninţe că va părăsi zona euro dacă nu îi sunt acceptate cerinţele de politică economică, iar acest lucru ar putea fi suficient pentru a duce la prăbuşirea zonei euro. Deţinerile de aur ar permite unei ţări să supravieţuiască mult mai uşor într-o epocă post-euro datorită încrederii pe care o inspiră aurul.

Analiza publicată de Seeking Alpha mai arată că atunci când diversele autorităţi recunosc public criza este de obicei prea târziu. Autorităţile au minţit în momentul când situaţia era cu adevărat serioasă, ceea ce de altfel Jean-Claude Juncker, actualul preşedinte al Comisiei Europene şi  fost preşedinte al Eurogroup, grupul miniştrilor de finanţe din zona euro, a recunoscut. “Când lucrurile devin serioase, trebuie să minţi”, a admis el. Juncker a fost descris ca “maestrul minciunilor” după ce la apogeul crizei zonei euro a organizat o întâlnire a miniştrilor de finanţe pentru a discuta dacă Grecia poate rămâne în zona euro, apoi a încercat să nege că întâlnirea a avut loc.

AFACERI DE LA ZERO