Nemaiavând acces la petrolul venezuelean în urma sancţiunilor impuse de SUA împotriva regimului lui Nicolas Maduro şi confruntându-se cu livrări reduse din partea ţărilor OPEC odată cu reducerea producţiei de către cartel, companiile americane de rafinare au recurs la importuri de petrol rusesc în 2020, potrivit Bloomberg Businessweek.
Achiziiţile în creştere, dublate de livrări dramatic reduse de petrol saudit au catapultat Rusia pe poziţia a treia în topul furnizorilor de petrol către SUA anul trecut.
Această realizare a ruşilor a stârnit discuţii aprinse pe piaţa petrolieră, însă în mod surprinzător nu a fost discutată prea mult în cercurile diplomatice.
„Avansul ruşilor pe poziţia a treia nu a atras niciun fel de atenţie în Washington“, spune Bob McNally, fost consilier la Casa Albă care conduce acum Rapidan Energy Group, o firmă de consultanţă din Washington.
Dependenţa în creştere a Americii de petrolul rusesc contravine diplomaţiei americane din domeniul energiei. De doi ani, legislatorii din Washington tot încearcă să determine ţările europene să abandoneze Nord Stream 2, un gazoduct de miliarde de dolari care ar urma să transporte gaze ruseşti către Germania, temându-se că acesta ar întări controlul ruşilor asupra aliaţilor americani.
Gazele ruseşti au reprezentat aproximativ 45% din importurile de gaze naturale ale Europei în 2019. Cei mai mari importatori sunt Germania, Italia, Austria, Turcia şi Franţa. De pe piaţa est şi central-europeană, cei mai mari importatori sunt Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia.
Cât priveşte petrolul rusesc, cei mai mari importatori în 2019 au fost China, urmată de Olanda şi Germania.
Anul trecut, Congresul a autorizat utilizarea de sancţiuni împotriva companiilor implicate în proiect. Administraţia Biden nu a indicat dacă analizează exercitarea opţiunii respective.
Mai important poate, creşterea discretă a importurilor de petrol rusesc arată că mantra independenţei energetice promovată de fostul preşedinte american Donald Trump este una lipsită de substanţă, spune Mark Finley, fost analist petrolier.
Calea Rusiei către o poziţie de furnizor major de petrol către SUA a fost pavată de cunoaştere a pieţei, noroc şi capacitatea dovedită a Kremlinului de a întoarce politicile Washingtonului în favoarea sa.
După ani în care au reprezentat sub 0,5% din importurile anuale ale SUA de petrol şi produse rafinate, Rusia şi-a crescut constant cota în ultimul deceniu, pentru a atinge un maxim istoric de 7% anul trecut, potrivit calculelor Bloomberg.
Consultanţi, analişti şi lobbişti care lucrează pentru industria rafinării petroliere spun că nu au detectat nicio îngrijorare în Washington cu privire la creşterea importurilor de petrol rusesc. Acest lucru s-ar putea schimba, însă.
Preşedintele Biden l-a numit în martie pe preşedintele rus Vladimir Putin „ucigaş„ şi a avertizat că acesta va plăti un preţ pentru amestecul în alegerile americane. Potrivit lui McNally, Casa Albă ar putea analiza o interdicţie pe importurile de petrol rusesc ca parte a unui mai amplu proces de revizuire a sancţiunilor împotriva Rusiei către sfârşitul acestei veri, deşi puţini din industrie văd un astfel de pas drept o posibilitate reală.
