• Leu / EUR4.7223
  • Leu / GBP5.2846
  • Leu / USD4.1455
Business Internaţional

Sfârşitul epocii de aur a Germaniei: prosperitatea postbelică nu mai are cu ce să crească, au început să apară crăpături în economie, iar inegalităţile din societate cresc

Sfârşitul epocii de aur a Germaniei: prosperitatea postbelică nu mai are cu ce să crească, au început să apară crăpături în economie, iar inegalităţile din societate cresc

Versiunea modernă a Volkswagen Beetle, urmaşul unui simbol al prosperităţii promise nemţilor de regimul nazist, apoi al miracolului economic din Germania de Vest în anii 1950 şi al libertăţii în anii 1960-70.

Autor: Bogdan Cojocaru

15 apr 2019 4074

Anul 2019 este anul centenarului Tra­tatului de la Versailles, prin care puterile aliate s-au asigurat că Germania înfrântă în Primul Război Mondial nu va mai deveni niciodată o ameninţare militară şi economică. 2019 marchează 75 de ani de la invazia aliată din Normandia, care a pecetluit soarta celui de-al Doilea Război Mondial şi a adus înfrângerea Germaniei. Tot anul acesta se împlinesc trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, simbolul prăbuşirii regimurilor comuniste din Europa de Est şi al sfârşitului Războiului Rece. 

Între timp, Germania a devenit cea mai mare economie europeană, continuând să aibă un rol esenţial în destinul Europei. Iar ce se întâmplă acum în economia germană îşi va pune amprenta din nou pe economia Uniunii Europene. În Germania atmosfera este ca de sfârşit de eră. Vin schimbări iminente pentru care nimeni nu este pregătit, nici marii constructori auto, mândria industriei, nici coloşii bancari. Se acumulează pericolele pentru prosperitatea nemţilor, scrie Bloomberg.

În centrul atmosferei încărcate de schimbare este apusul puterii cancelarului Angela Merkel, cea care a ghidat cu succes economia şi naţiunea prin cele mai grele vremuri de după reunificare: criza financiară globală, criza euro şi criza refugiaţilor. Crizele au adus o furtună pe scena politică. Pentru prima dată în istoria recentă, Germania are acum un partid de extremă dreapta în parlament.

Dincolo de politică, lumea trece printr-o revoluţie tehnologică  ce va însemna probabil sfârşitul motorului cu combustie internă. Industria auto germană asigură direct 800.000 de locuri de muncă şi produce exporturi de 240 de miliarde de euro. Volkswagen este cel mai mare producător auto din lume şi personajul principal al scandalului Dieselgate. Însă fabricanţii auto au rămas în urmă cu pregătirile pentru revoluţia electrică. Acest lucru pune sub semnul îndoielii rezistenţa Germaniei în vârful producţiei auto de lux.

Apoi, Germania se chinuie să găsească un trat­ament pentru sectorul bancar sclerozat. Încercările ministerului de finanţe de a fuziona cândva măreaţa Deutsche Bank cu Commerzbank s-ar putea să nu salveze pe nimeni la final. Fără lideri bancari puternici, cine va finanţa businessul german?

„Este timpul să ne îngrijorăm cu privire la econo­mia germană“, scrie The Economist. Până acum, industria manufacturieră, alcătuită din circa 200.000 de întreprinderi mici şi mijlocii bine răspândiţi geo­grafic, a domolit într-o oarecare măsură impactul disparităţilor regionale care au alimentat populismul în Occident.  Germania a trecut prin criză cu puţine disponibilizări în raport cu vecinii din aceeaşi categorie mulţumită unor reforme pe piaţa muncii introduse în anii 2000. Şomajul este la minimul istoric. Însă economia pare acum, brusc, vulnerabilă. Ca răspuns la perturbările din industrie, ministrul economiei Peter Altmaier a expus planuri pentru blocarea preluărilor nedorite de companii şi pentru promovarea campionilor economici locali şi europeni. Aceasta dovedeşte că Germania îşi percepe greşit perspectivele pe termen scurt şi lung, notează The Economist. Un alt exemplu în acest sens este modul în care este văzut ciclul de afaceri. Mulţi factori de decizie cred că economia se apropie de supraîncălzire şi arată înspre accelerarea creşterii salariilor şi prognozele de inflaţie mai puternică. Ei cred că era de aşteptat încetinirea economică, poate chiar necesară. Chiar şi înainte de marea încetinire, FMI a prezis că în 2023 inflaţia de bază (care exclude preţurile energiei şi alimentelor) va fi de doar 2,5% - un semn că preţurile nu se vor umfla.

În orice caz, o inflaţie germană mai accelerată ar fi binevenită pentru că ar rezolva o parte din dezechilibrele de competitivitate din zona euro care altfel ar putea fi reglate doar prin cursul se schimb valutar. Pericolul nu este supraîncălzirea, ci ca Europa să cadă în capcana creşterii slabe în condiţiile în care economiile care trebuie să-şi îmbunătăţească competitivitatea au în faţă o limită a inflaţiei stabilită prea jos de Germania.

Încetinirea provoacă, de asemenea, probleme mai profunde pentru modelul economic globalizat al Germaniei. Slăbiciunea reflectă parţial impactul războiului comercial dintre China şi America, doi dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Germaniei. Ambii se străduiesc tot mai mult să aducă lanţurile de aprovizionare acasă. Comerţul devine din ce în ce mai regionalizat, pe măsură ce gradul de incertitudine creşte. În cazul în care comerţul global se împarte în blocuri separate de tranzacţionare şi reglementare, Germaniei îi va fi mai greu să-şi v‚ndă produsele clienţilor din întreaga lume.

Reformele au făcut puternică piaţa germană a forţei de muncă, însă se apropie rapid noi provocări. Locurile de muncă din industrie sunt deosebit de vulnerabile la automatizare, dar învăţarea pe tot parcursul vieţii şi recalificarea sunt relativ rare în Germania. Forţa de muncă îmbătr‚neşte. Nici guvernul, nici afacerile nu sunt digitalizate suficient şi nici nu investesc cât trebuie. Dacă schimbările tehnologice vor cere ca economia să cuprindă serviciile digitale, Germania se va chinui. Protecţionismul prescris de Altmaier nu este medicamentul de care economia germană are nevoie, concluzionează The Economist. Nici în sfera socială situaţia nu este roză. În anii 1980, sociologul Ulrich Beck a numit Germania o societate de tip ascensor, în care milioane de muncitori calificaţi au urcat pe scara valorilor sociale schimbând VW, maşina poporului, cu Audi, marcă de lux, şi se aşteaptă ca urmaşii lor să urce şi mai mult în statut social şi avuţie, scrie The Guardian făcâd recenzia unei cărţi,îCriza ascunsă a Germaniei ñ Declinul social din inima Europeiî, scrise de Oliver Nachtwey.

Nu numai că mobilitatea în sens descendent devine mai evidentă, dar săracii devin mai săraci, bogaţii devin mai bogaţi, cei în v‚rstă devin proprietari, iar cei mai tineri îmbrăţişează precariatului. O mai mare egalitate de şanse înseamnă că în economia germană muncesc mai multe femei ca oric‚nd, însă  dintre femeile care lucrează, doar una din trei c‚ştigă salariul minim. „Prin urmare, în timp ce femeile germane sunt mai egale în ceea ce priveşte drepturile, inegalitatea dintre femei nu a fost niciodată mai mare ca acum“, argumentează Nachtwey.

Acest lucru este simptomatic pentru ceea ce el numeşte modernizare regresivă şi pentru următorul paradox: "cu c‚t o societate se bazează mai mult pe egalitatea de şanse, cu at‚t devine mai inegală şi legitimă inegalitatea". În Germania se dezvoltă o formă de închidere socială, în care frica de a coborî cu ascensorul social tulbură visele germanilor şi determină partenerii de viaţă. Frica determină şi aspiraţiile de carieră. Nachtwey remarcă faptul că o treime din studenţii universitari germani sunt at‚t de înspăim‚ntaţi să se alăture precariatului încât caută siguranţa posturilor de la stat. Se simt mai bine cu o pensie de stat decentă, dec‚t să rişte să fie daţi afară de la BMW. Germanii talentaţi devin profesori de grădiniţă cu jumătate de normă.

Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7223
Diferență: -0,0212
Ieri: 4.7233
Azi: 4.1455
Diferență: -0,8135
Ieri: 4.1795
Azi: 5.2846
Diferență: -0,1549
Ieri: 5.2928
Azi: 4.2507
Diferență: -0,0353
Ieri: 4.2522