Business Internaţional

Şi dacă banii băncilor centrale ar intra în contul fiecărui om în loc să-i facă pe bogaţi şi mai bogaţi...

Şi dacă banii băncilor centrale ar intra în contul...

Autor: Bogdan Cojocaru

24.09.2015, 00:04 1092
Toţi cei care lucrează în finanţe datorează ceva programelor de quantitative easing (QE), de achiziţii de active cu bani special emişi în acest sens, lansate de băncile centrale, scrie într-o opinie publicată de Financial Times Paul Marshall, preşedintele fondului de hedging londonez Marshall Wace.

Noul premier „din umbră” al Marii Britanii (principalul partid de opoziţie din Marea Britanie are un guvern alternativ) are dreptate într-o privinţă. Ajustarea cantitativă a salvat băncile care împart cu generozitate bonusuri şi i-a făcut pe bogaţi mai bogaţi.   Este surprinzător că opoziţia britanică şi alte formaţiuni de stânga nu au făcut mai multă gălăgie pe această temă. Probabil au crezut că este prea complicat. Însă nu este aşa, iar o astfel de dezbatere ar putea aţâţa simţul justiţiei al alegătorilor mai mult decât amenin­ţarea cu impozitarea averilor sau taxarea tranzacţiilor financiare. Declaraţiile publice privind scopul ajustării cantitative făcute de băncile centrale sunt voit de neînţeles. Este cât se poate de evident că deprecierea yenului este efectul efortului masiv al Băncii Japoniei de a printa bani. Premierul Shinzo Abe şi guvernatorul Haruhiko Kuroda nu o spun direct deoarece ar fi toxic din punct de vedere politic. Nici preşedintele Băncii Centrale Europene Mario Draghi nu ar recunoaşte că distorsionează artificial piaţa obligaţiunilor pentru ca guvernele supraîndatorate de la periferia zonei euro să se poată bucura în continuare de costuri scăzute ale capitalului. Însă exact acest lucru îl face Draghi.

În schimb, şefii băncilor centrale vorbesc de două obiective principale ale QE.

Primul este menţinerea lichidităţii în sistemul bancar pentru prevenirea îngheţării creditării şi apariţiei unei crize de proporţiile celei din anii ’30. Al doilea este stimularea a ceea ce ei numesc „culoarul portofoliului” prin intermediul achiziţiilor de obligaţiuni suverane. Obligaţiunile guvernamentale reprezintă o referinţă fără risc pentru pieţele financiare. Dacă este redusă această rată fără risc prin cumpărarea de obligaţiuni, de datorii, sunt împinse în sus preţurile tuturor celorlalte active, de la credit la acţiuni şi proprietăţi imobiliare.

Băncile, care o o pondere mare a datoriilor în capital, au beneficiat cel mai mult. Au beneficiat şi fondurile care gestionează active şi cele de hedging. Proprietarii de active imobiliare s-au îmbogăţit ca bandiţii. De fapt, toţi cei care deţin active au devenit mai bogaţi. Toţi cei care lucrează pe pieţele financiare datorează ceva către QE. Nu este o surpriză că stânga este furioasă din această cauză, şi nici că eu caută alte versiuni de QE care nu aduce beneficii atât de directe bacherilor şi celor bogaţi. În locul creşterii lichidităţii prin cumpărarea de obligaţiuni suverane de la bănci, băncile central ear putea răspândi dragoste depozitând banii suplimentari în contul bancar al fiecărei persoane. În Marea Britanie, QE a majorat lichiditatea de pe piaţă cu 375 de miliarde de lire sterline, sau cu 5.800 de lire de persoană. Dacă aceşti bani ar fi fost distribuiţi echitabil, ei s-ar fi dus probabil pe consum şi nu în averile celor care şi aşa sunt îndeajuns de bogaţi sau pe salvarea băncilor. 

Jeremy Corbyn, noul lider al laburiştilor, propune o altă abordare: QE pentru proiecte de infrastructură. Banca centrală ar cumpăra obligaţiuni direct de la Trezorerie în ideea că fondurile vor fi folosite pentru contruirea de locuinţe şi de infrastructură pentru transport. Însă momentul este nepotrivit. Banca Angliei consideră că nu mai este necesară continuarea QE, iar orice efort mai mare de a printa bani riscă să scoată inflaţia de sub control. Dar dacă ideea este păstrată pentru a fi aplicată când ţara se va confruta cu o altă criză, ar fi ceva de privit cu respect.

Unii spun că printarea de bani care să fie cheltuiţi pe infrastructură ar submina independenţa băncii centrale forţând-o să facă achiziţii direct de la Trezorerie. Însă politica monetară depăşeşte deja limitele normalului şi influenţează distribuirea bunăstării. QE are efecte clare asupra averilor, iar aceste efecte ar fi putut fi amortizate prin măsuri fiscale. Toare partidele politic ear trebui să ţină seama de aceasta. La fel şi toşi cei care vor ca pieţele libere să-şi menţină legitimitatea.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO