În urmă cu doi ani, marii industriaşi ai Europei s-au adunat în oraşul Antwerp, inima industrială a Belgiei, pentru a complota contra pachetului de măsuri Green Deal elaborat de Comisia Europeană pentru a face din Europa liderul mondial în lupta cu schimbările climatice. Aceste măsuri sunt o povară grea suplimentară în special pentru industriile grele, mari consumatoare de resurse şi energie, care au de înfruntat şi concurenţa mai ieftină din Asia.
La summitul industrial de la Antwerp de anul acesta, organizat ieri, invitaţi speciali au fost cei mai puternici lideri ai Europei, preşedinta CE, Ursula von der Leyen, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron şi cancelarul Germaniei, Friedrich Merz. Participarea lor, spun analiştii, subliniază retragerea politică a susţinerii pentru Green Deal din cauza noilor priorităţi economice: reindustrializare, reînarmare, îmbunătăţirea competitivităţii pentru ca UE să rămâne relevantă la nivel global şi ofensiva Made in Europe. Pentru industria din Europa de Est, Antwerp este o altă planetă.
Oţelăriile din Germania inundă piaţa din Polonia cu oţel ieftin, la preţuri cu care producătorii locali nu pot concura. Ei sperau la o îmbunătăţire în urma introducerii tarifelor CBAM (mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră), dar nu a fost aşa. Principalul motiv al lipsei de competitivitate în cazul oţelului polonez sunt preţurile prea mari ale energiei din Polonia. Industria cere urgent reduceri de taxe sau orice fel de alt ajutor însă guvernul se mişcă greu. Problema este încă în faza de discuţie, scrie Puls Biznesu (PB).
Potrivit ziarului, furnizorii germani oferă clienţilor polonezi produse din oţel, cum ar fi bare din oţel-beton şi tablă laminată la cald, la preţuri semnificativ mai mici decât producătorii locali. „În ianuarie, aproximativ 40.000 de tone de bare din oţel-beton au intrat din Germania pe piaţa noastră semnificativ mai ieftine decât cele produse local“, spune Przemyslaw Sztuczkowski, CEO al Cognor, citat de PB. Cantitatea este de două ori mai mare decât cea de oţel importat din Ucraina, a precizat el.
Diferenţele de preţ sunt o problemă existenţială pentru oţelăriile poloneze. În ianuarie, armăturile costau în jur de 2.650 zloţi (629 euro) pe tonă pe piaţa poloneză, în timp ce produsele echivalente germane erau disponibile pentru 2.400 zloţi (569 euro) pe tonă. Situaţia este similară şi pentru tabla laminată - produsele fabricate în Polonia au un preţ de aproximativ 800 euro (3.370 zloţi) pe tonă, în timp ce produsele germane sunt cu 30-40 de euro (126-168 zloţi) mai ieftine, o diferenţă de 5%. Această diferenţă a fost şi mai pronunţată la începutul anului. Procentul este mic, dar pentru un client care cumpără în cantităţi mari, contează.
Siderurgiştii se tem că dacă nu se schimbă nimic ar putea intra în faliment înainte ca guvernul să implementeze măsurile de ajutor promise. De luni de zile oţelarii solicită plafonarea preţului energiei la 250 zloţi (59 euro) pe MWh, în timp ce cotaţiile spot actuale depăşesc adesea 100 euro (470 zloţi). Ministerul dezvoltării şi tehnologiei lucrează la reglementări adecvate, dar nu au fost încă luate decizii specifice. Situaţia pune industria siderurgică poloneză într-o poziţie dificilă.
Dacă importurile din Germania continuă să crească, producătorii polonezi s-ar putea să nu supravieţuiască dacă nu vor fi implementate soluţii sistemice pentru a echilibra condiţiile de concurenţă cu furnizorii străini. Că producătorii germani reuşesc să exporte oţel la preţuri mai mici decât cele ale concurenţei poloneze nu înseamnă că industria de acolo nu are probleme. Avantajul costurilor mici cu energia s-a dus când ţara nu a mai avut acces la gazele ieftine din Rusia. Apoi, criza prelungită din industria auto şi din exporturi se traduce prin criză în sectorul oţelului. Anul trecut, producţia de oţel a Germaniei s-a redus cu peste 10%. Însă guvernul de la Berlin pare să fie mai interesat de soarta metalurgiei.
Cancelarul Merz susţine protecţionismul (patriotismul) european reprezentat de tarifele pe importuri. De asemenea, în noiembrie anul trecut a convocat un summit al oţelului în care reprezentanţi ai guvernului, industriaşii din sector şi sindicatele au discutat modalităţi de a ajuta industria. Participanţii au convenit că protejarea industriei oţelului este vitală pentru suveranitatea industrială a Germaniei. Iar Merz a subliniat că preţuri competitive ale energiei sunt cruciale pentru sectoarele cu consum mare de energie, cum este cel al oţelului. Guvernul a anunţat atunci că măsurile existente de ajutor, cum sunt renunţarea la taxa de depozitare a gazelor, tarifele de reţea şi reducerea taxei de electricitate la cel mai redus nivel acceptat de UE, vor reduce costurile pentru industrie cu 6,5 miliarde de euro. În plus, guvernul lui Merz implementează un pachet substanţial de măsuri de sprijin pentru protejarea industriilor cu consum mare de energie, o iniţiativă cheie în acest sens fiind subvenţionarea şi plafonarea preţului electricităţii la 5 eurocenţi pe kWh timp de trei ani, începând de la 1 ianuarie 2026. În 2024, importurile din China au reprezentat aproape 40% din importurile de oţel ale UE. De asemenea, în Uniune au ajuns în 2024 circa 45% din exporturile totale de oţel ale Indiei.
