In prezent exista o mare probabilitate ca macar una dintre miile de perechi de adidasi pe care ii purtam sa fie facuta de Yue Yuen Industrial (Holdings), cea mai mare companie producatoare de incaltaminte a marcilor de renume din lume, informeaza Herald Tribune.
Aceasta fabrica de langa Hong Kong angajeaza anual zeci de mii de tinere muncitoare, care cos, lipesc si ambaleaza adidasi Nike, Puma si adidas. Intr-o lume in care capitalismul tinde sa se globalizeze, branduri concurente precum cele amintite mai sus sunt produse in acelasi mod complex si, mai ales, de aceiasi muncitori.
In ciuda vastei sale scale de operatiuni si a fortei de munca numeroase (aproximativ 250.000 de muncitori), Yue Yuen Industrial (Holdings) este cunoscuta numai in randul producatorilor si investitorilor din aceasta industrie. Cu toate acestea, Yue Yuen Holdings, detinatoare de fabrici si pe teritoriul Vietnamului, a devenit un adevarat barometru al lumii in care este folosita mana de lucru ieftina.
Conform declaratiilor facute de Terry Ip, unul din directorii companiei, anul trecut, muncitorii chinezi ai Yue Yuen au fost cu 30 de procente mai scumpi pentru producator decat cei vietnamezi si, respectiv, cu 15 procente mai scumpi decat cei din Indonezia. El a mai adaugat ca, in pofida nivelelor distincte de plata a muncitorilor, acestia au calificari si pregatiri apropiate ca grad.
Cu toate acestea, China de Sud a devenit o zona din ce in ce mai scumpa. In martie 2004, salariul lunar minim a crescut in aceasta zona cu 28%, ajungandu-se ca 40 de ore de munca sa fie platite cu suma de 574 de yuani, adica 70 de dolari.
Yue Yuen Industrial (Holdings) acorda salarii incadrate peste cel mediu pe economie, dar acest lucru nu face nimic altceva decat sa afecteze modul in care compania va calcula mai tarziu platile pentru orele de munca suplimentare efectuate de miile de muncitori.
Terry Ip a declarat in legatura cu acest subiect ca inca nu a calculat cam cat ar costa mai tarziu compania acest mod de efectuare a platilor. El a mai tinut sa sublinieze ca diferentele de salarii care s-au produs intre China de Sud si restul zonelor cu puncte de lucru se adancesc pe zi ce trece, lucru deloc multumitor pentru cei aflati in cea de a doua categorie.
Yue Yuen a declarat ca intentioneaza sa isi extinda aria de operatiuni si pe teritoriul Vietnamului, unde compania are un numar de 70.000 de angajati, in comparatie cu cei 140.000 din China si 30.000 din Indonezia.
Si totusi, nu aspectul salariilor si al costurilor este cel mai frapant, ci acela al fortei de munca care devine din ce in ce mai nemultumita. In urma unor interviuri s-a constatat ca majoritatea muncitorilor ar prefera sa lucreze in alta parte.
"Nu ai nici o satisfactie aici", spune Li Nan, o muncitoare in varsta de 20 de ani, originara din provincia Henan, care lucreaza 10 ore pe zi, sase zile pe saptamana. Sora acesteia in varsta de 18 ani, Li Jun, considera ca salariul echivalent celor 10 ore lucrate zilnic, in care coase zeci de adidasi, este, in mod normal, unul de 110 dolari. Asta fara sa mai puna in calcul orele suplimentare. "Nu-mi place aceasta munca...", spune in continuare Li Jun, stand pe un scaun incomod din plastic, in fata unei mese unsuroase.
"Imi este dor de casa si, daca as putea, m-as intoarce la Zhengzhou", a adaugat aceasta referindu-se la orasul in care traieste familia ei.
Faptul ca multi muncitori nu agreeaza deloc monotonia la locul lor de munca nu mai reprezinta de mult o noutate. Cu toate acestea, muncitorii nemultumiti au numeroase ocazii in care isi pot schimba locul de munca, iar acest lucru este demonstrat de cresterea constanta a cererilor de angajare emise de producator.
Un caz ilustrativ pentru acest aspect este cel al unei muncitoare in varsta de 24 de ani. Aceasta a primit, intr-un timp relativ scurt, opt sau noua telefoane de la agenti de recrutare, care i-au oferit posibilitatea de a se angaja in alta parte si chiar in alte zone ale tarii. "Avem mai multe posibilitati", a declarat tanara.
Este lesne de inteles de ce majoritatii muncitorilor nu le face placere sa lucreze in fabricile Yue Yuen Industrial. Un fel de ceata gri domneste mereu in atmosfera, iar cladirile nu se indeparteaza prea mult de imaginile clasice ale unor fabrici de pe la inceputul secolului al XIX-lea: hale gri, cosuri fumegande si canale poluate.
Cu toate acestea, Yue Yuen Industrial (Holdings) nu este singura companie din industrie care se confrunta cu acest tip de probleme. Nike, unul din producatorii globali de articole sportive, s-a lovit de acelasi aspect cand asociatiile pentru drepturile omului au inceput sa critice compania.
In prezent, 620.000 de oameni lucreaza pentru Nike in fabricile de pe intreg mapamondul care au contract cu aceasta companie, printre care si Yue Yuen Industrial (Holdings). S-a constatat ca majoritatea muncitorilor sunt femei cu varste sub 25 de ani si, mai mult, s-au depistat si cazuri in care copii minori au fost folositi ca mana de lucru.
Desi reprezentantii Nike au negat in repetate randuri acest lucru, in final acestia au recunoscut existenta unor asemenea cazuri, insa au declarat ca numarul lor este unul foarte redus, cazurile de acest gen fiind sporadice.
In ciuda declaratiilor si a faptului ca 60% dintre fabricile monitorizate au primit calificativele A sau B din punct de vedere al respectarii standardelor, intr-un sfert din ele au fost descoperite probleme serioase.
Acestea se identifica in majoritate cu cele ale muncitorilor Yue Yuen Industrial (Holdings) si variaza de la orele excesive de munca sau subcontractarea ilegala, pana la confirmarea unor abuzuri sexuale si existenta unor conditii precare care ar putea conduce la accidente soldate cu ranire grava sau chiar moarte.
"Aici este prea multa poluare si ca sa fiu sincer, am inceput sa tanjesc dupa aerul curat de acasa", spune un tanar muncitor de 19 ani, care coase pantofi sport intr-una dintre fabricile Yue Yuen.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
