Grav este că de atunci tot mai multe state europene apelează la fonduri de hedging în loc de bănci pentru a-şi vinde obligaţiunile. Fondurile de hedging sunt în general interesate de profit rapid şi se retrag repede de pe piaţă când apar probleme. Grecia a avut necazuri din cauza lor, după cum scrie Reuters.
De asemenea, şocurile politice din SUA şi Europa pot împinge euro spre egalitate cu dolarul, adică pot sparge rezistenţa de până acum a monedei europene la realitatea economică, notează Bloomberg. Astfel, euro s-ar întoarce acolo de unde a plecat în urmă cu 17 ani, când s-a născut. Un euro slab este în avantajul companiilor europene exportatoare deoarece face mai competitive ca preţ produsele vândute în străinătate, însă face mai scumpe importurile cum sunt combustibilii şi energia în general.
Divergenţa dintre SUA şi Europa se poate vedea în politicile monetare ale Rezervei Federale şi Băncii Centrale Europene.
În timp ce Janet Yellen aproape că a confirmat că va majora dobânzile în decembrie, Mario Draghi se pregăteşte să prelungească programul de achiziţie de obligaţiuni prin care instituţia sa susţine economia zonei euro.
Planurile lui Trump privind infrastructura vor lărgi decalajul de creştere dintre SUA şi Europa. Aşteptările la o creştere mai rapidă în Statele Unite înăspresc condiţiile financiare.
Săptămâna trecută investitorii au pompat 27,5 miliarde de dolari în bursele de acţiuni şi au retras 18,1 miliarde de dolari de pe piaţa obligaţiunilor - cele mai mari astfel de mutări din ultimii doi ani, respectiv trei ani şi jumătate. Rezultatul sunt yielduri mai mari, adică costuri de finanţare mai ridicate.
Pentru zona euro, 2017 va fi un an dificil, cu alegeri în ţări precum Germania, Franţa şi Olanda. Referendumul constituţional din decembrie din Italia ar putea provoca haos politic acolo.
Investitorii pare să fi ignorat până acum aceste riscuri, dovadă fiind creşterea yieldurilor titlurilor germane. Randamentele obligaţiunilor italiene au crescut şi mai rapid.
Ultimul lucru de care are nevoie zona euro este fragmentarea pieţei obligaţiunilor. BCE caută să schimbe modul în care funcţionează programul său de achiziţii de active, poate făcându-l mai agresiv, dar s-ar putea să fie complicat să comunice schimbările şi să protejeze în acelaşi timp aşteptările că va lăsa intactă politica monetară relaxată.
Pieţele se comportă de obicei urât când le sunt administrate mesaje nuanţate.
Băncile centrale din zona euro au cumpărat din martie 2015 obligaţiuni, mai ales guvernamentale, de 1.400 de miliarde de euro pentru a revitaliza creşterea economiei şi pentru a micşora costurile de imprumut pentru companii şi gospodării. Însă inflaţia a rămas foarte slabă, iar şomajul este încă ridicat.
Creşterea costurilor de finanţare pentru guvernele din regiune ameninţă să devină o problemă pentru cei care stabilesc politica monetară în zona euro, atenţionează şi Financial Times.
„Divergenţa dintre politica monetară din SUA şi cele din restul lumii ar trebui să fie benefică pentru dolar“, spune Adnan Akant, analist la Fischer Francis Trees & Watts.
După victoria lui Trump, Citigroup şi-a schimbat cu 180 de grade estimările privind evoluţia monedei americane, scrie The Wall Street Journal. Banca anticipează acum că euro va ajunge la 98 de cenţi americani în următoarele 6-12 luni. Akant crede şi el că monedele pot ajunge la paritate curând.
Din cauza diferenţelor de politică monetară, analiştii preziceau ajungerea la paritate şi la începutul anului trecut, când euro era împins în jos de introducerea programului de achiziţii de active al BCE. În martie 2015 euro era tranzacţionat la 1,046 dolari pe unitate. Însă de atunci dobânzile din SUA nu au crescut atât de rapid cum se aşteptau economiştii.
