Business Internaţional

Spania: Austeritatea toxică şi corupţia politică au adus la putere două partide noi care au spart sistemul tradiţional

Podemos, partidul antisistem condus de profesorul universitar Pablo Iglesias (în cămaşă albă), a câştigat aproape 21% din voturi şi 69 de mandate în parlament, devenind o forţă politică demnă de luat în considerare. Foto> AFP

Podemos, partidul antisistem condus de profesorul universitar Pablo Iglesias (în cămaşă albă), a câştigat aproape 21% din voturi şi 69 de mandate în parlament, devenind o forţă politică demnă de luat în considerare. Foto> AFP

Autor: Alexandru Zărnoeanu

21.12.2015, 19:43 2136

Austeritatea s-ar putea să fi adus stabilitate pe pieţele financiare pentru Spania şi încredere în ochii investitorilor, dar nu a rezolvat, ci, din contră, a acutizat problema şomajului cronic, a datoriei şi emigraţiei. Prin alegerile generale de duminică, austeritatea a adus o nouă problemă: instabilitate politică şi ascensiunea formaţiunilor antisistem.

De altfel, partidele populiste şi de la extremele spectrului politic prind forţă în multe state europene. Germania şi Franţa, cele mai mari economii din zona euro, nu sunt excepţie. În Polonia, la conducere a ajuns un partid naţionalist, conservator şi catolic.

Cu 29% din voturi şi 123 de mandate din totalul de 350, Partidul Popular al premierului Mariano Rajoy rămâne după alegerile de duminică cel mai mare partid din parlamentul spaniol, deşi pierde majoritatea absolută pe care o avea în parlamentul anterior. Opoziţia socialistă a obţinut cel mai slab rezultat din istorie, câştigând doar 22% din voturi şi 91 de mandate în legislativul de la Madrid. Adevăraţii câştigători ai scrutinului de dumi­nică sunt partidele antisistem. Podemos, partid de stânga aflat în relaţii strânse cu partidul SYRIZA al premierului grec Alexis Tsipras, născut din mişcarea antiausteritate Indignados (Indignaţii) şi condusă de carismaticul profesor universitar Pablo Iglesias, a câştigat aproape 21% din voturi şi 69 de mandate în parlament, devenind o forţă politică demnă de luat în considerare. Însă Podemos a anunţat că nu este interesat să fie partener într-o posibilă coaliţie cu socialiştii şi a exclus orice cooperare cu Partidul Popular.

Ciudanos, celălalt partid antisistem care vine cu un program liberal în favoarea continuării reformelor structurale, a câştigat doar 40 de mandate, insuficiente pentru a forma o coaliţie cu partidul premierului Rajoy. Analiştii de la Deutsche Bank cred că rezultatul slab al Ciudanados, care face imposibil un guvern stabil de centru-dreapta, preferat de  investitori, va genera incertitudine pe pieţele financiare. Ca reacţie la rezultatele alegerilor, bursa de la Madrid a deschis în scădere, indicele principal IBEX 35 coborând cu 2,7% în timp ce yield-ul pentru titlurile de stat spaniole cu scadenţa la 10 ani, indicator al costurilor de finanţare ale guvernului, a urcat cu 17 puncte de bază, la 1,9%.

Instabilitatea este alimentată şi de faptul că nici stânga şi nici dreapta nu pot forma o majoritate stabilă, fără susţinerea partidelor mici, precum naţionaliştii basci şi catalani. Antonio García-Pascual, analist la Barclays, crede că posibilitatea unei largi coaliţii precum cea din Germania, între populari şi socialişti, este mică, dat fiind faptul că socialiştii riscă să piardă în faţa Podemos numeroşi alegători, care ar considera un asemenea pact drept un act de trădare.

Problemele sociale ale Spaniei sunt dublate şi de problema catalană. Rajoy, un oponent dur al naţionaliştilor catalani, nu poate conta pe sprijinul partidelor din Catalonia, cum predecesorul său Jose Maria Aznar a făcut în anii 1990. În schimb, stânga nu se opune ideii unui referedum pe tema statutului Cataloniei. Cele 17 mandate câştigate de separatişti se pot dovedi cruciale în formarea unui nou guvern.

Nemulţumurile electoratului spaniol nu sunt un caz izolat. În întreaga Europă partidele antisistem au câştigat teren din cauza nemulţurilor populare faţă de politicile de austeritate implementate de guverne, a nivelului ridicat al inegalităţii sociale şi ca reacţie la criza imigranţilor.

Anul 2015 a fost unul bun pentru populişti. În luna ianuarie Alexis Tsipras a devenit primul premier de extremă stânga al unui stat memru UE datorită manifestului său anti-austeritate şi promsiunilor de a renegocia acordul ţării sale cu creditorii internaţionali. Nici criza din vara acestui an şi nici impunerea de către creditori a unui acord mult mai strict decât cele din 2010 şi 2012, nu i-au împiedicat pe greci să îi ofere un nou mandat lui Alexis Tsipras în luna septembrie.

În Franţa, Frontul Naţional al lui Marine Le Pen a înregistrat un rezultat istoric în alegerile regionale din luna decembrie, deşi nu a reuşit să câştige în nicio regiune, iar în Polonia, alegerile din noiembrie au readus la putere partidul naţionalist al fostului premier Jaroslaw Kaczynski cu promisiunea creşterii cheltuielilor sociale, dar şi a unei politici imigraţioniste restrictive.

Nici Olanda şi nici Germania nu au fost ferite de valul populist şi antisistem. Partidul Libertăţii(PVV) al lui Geert Wilders, cunoscut pentru poziţiile sale antiislam şi antiimigraţie, conduce detaşat sondajele din Olanda, iar Alternativa pentru Germania(AfD) reprezintă o ameninţare pentru partidul cancelarului Angela Merkel, în contextul crizei migranţilor din Orientul Mijlociu.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO