Au fost suficiente câteva veşti banale, dar pozitive, despre perspectivele economiei americane ca să apară fisuri în pieţele valutare. Dolarul a sărit în sus, iar monedele emergente s-au dus în jos. A fost o săptămână de foc pentru economiile în curs de dezvoltare. Într-un plonjon considerabil a intrat lira turcească, moneda unei economii dependente de intrările de capital străin. Pieţele emergente au fost lovite şi de creşterea costurilor de finanţare.
Însă analiştii asigură că turbulenţele din lumea emergentă nu vor avea amploarea celor din 2013, când, după ce a apărut perspectiva creşterii dobânzilor în SUA, monede emergente ca rupia indoneziană, realul brazilian, randul şi lira s-au prăbuşit cu 10-15%, făcând mai grea povara datoriilor în valută şi scumpind importurile. Pieţele emergente sunt mari consumatoare de importuri. Noul preşedinte al Rezervei Federale americane, Jerome Powell, a spus că economiile emergente sunt acum bine echipate pentru a naviga prin turbulenţele create, printre altele, de creşterea dobânzilor americane. Pe de altă parte, un studiu al Fed arată că politica monetară din SUA are efecte la fel de puternice în afara graniţelor ca în SUA. Ieri, când turbulenţele de pe bursele de acţiuni s-au mai domolit, monedele emergente, printre care randul sud-african, rubla rusească şi lira turcească, îşi continuau declinul. Euro a ajuns la minimul acestui an faţă de dolar. Investitori de la AllianceBernstein la UBS Wealth Management spun că, în timp ce durerea de pe pieţele emergente va înceta în scurt timp, intensitatea ei nu se va apropia de cea din 2013, scrie Bloomberg. Atunci, monedele şi obligaţiunile emergente au scăzut timp de şase săptămâni în contextul în care dolarul şi dobânzile americane au urcat ca răspuns la sugestia neaşteptată a Fed că va reduce achiziţiile de titluri de trezorerie. Şi de această dată fuga investitorilor de pieţele emergente este provocată de întărirea dolarului şi de yieldurile mai mari ale obligaţiunilor americane. Investitorii au retras peste 5,5 mld. dolari de pe pieţele obligaţiunilor de la mijlocul lunii aprilie, potrivit Institute of International Finance.Însă guvernele statelor emergente au acum scuturi mai bune care protejează mai bine activele, apreciază strategii de la AllianceBernstein. „De departe cea mai mare chestiune este că din punctul de vedere al echilibrului contului curent, situaţia este mai bună acum decât era în 2013”, spune Christian Diclementi, analist la AllianceBernstein. „În general, pieţele emergente sunt acum mai bine poziţionate pentru a rezista şocurilor externe.” În economii variind de la Brazilia la India şi Africa de Sud deficitele de cont curent s-au redus în ultimii cinci ani, în timp ce Thailanda şi-a construit un surplus de peste 10% din PIB.
În acest fel, aceste ţări şi-au micşorat dependenţa de investiţiile străine. Apoi, inflaţia stabilă şi creşterea economică robustă au făcut ca activele emergente să pară în continuare atractive, mai ales în cotextul în care pieţele dezvoltate încă ofereau yielduri apropiate de minimele istorice. Diclementi crede că şi guvernele şi băncile centrale reacţionează mai bine ca în trecut. Strategia Argentinei de săptămâna trecută de a apăra pesoul majorând dobânda cheie la 40% şi angajamentul de a reduce deficitul bugetar spune multe despre puterea de reacţie. „A demonstrat coerenţă şi că au înţeles ce trebuie făcut pentru a înlătura neîncrederea care s-a acumulat.”
Există şi excepţii notabile. Turcia este cea mai evidentă. Investitorii sunt respinşi de inflaţia de 11%, de pesiunile exercitate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan asupra băncii centrale de a nu majora dobânzile (aceasta pentru a ţine creditarea ieftină) şi de temerile că decizia sa de a forţa alegeri anticipate luna viitoare este o încercare de a acumula şi mai multă putere.
ìContinuăm să fim prudenţI în ceea ce priveşte Turciaî, spune Jean-Charles Sambor, analist la BNP Paribas Asset Management. El anticipează volatilitate pe pieţele valutare emergente în următoarele două săptămâni.
Ieri, randul şi rubla s-au depreciat cu 0,5% faţă de dolar, în timp ce lira turcească a pierdut 0,8% din valoare, potrivit Reuters. Ieri a fost a şaptea zi consecutivă de pierderi pentru moneda turcească.
Revirimentul dolarului şi costurile mai mari de finanţare cresc probabilitatea ca ciclul de trei ani de reduceri de dobânzi din lumea emergentă să ajungă la sfârşit.
De decenii ascensiunea dolarului a adus vremuri grele pentru economiile emergente. În pofida progresului, situaţia nu s-a schimbat. Aceasta o arată oscilaţiile preţurilor de pe pieţe. Jucătorii de pe piaţă reacţionează acum la schimbarea balanţei riscurilor. Ei caută profit mai mare, care vine adesea la pachet cu risc mai mare, decât pot găsi în SUA sau în alte părţi ale lumii dezvoltate. Dacă balanţa înclină în favoarea SUA, fluxurile de capital de care s-au bucurat până acum pieţele emergente vor curge în sens invers. Iar balanţa se schimbă.
Oficialilor Rezervei Federale americane le place să spună adesea că mandatul lor este să ajusteze politica monetară în principal pentru beneficiul SUA. Însă un nou studiu al băncii centrale sugerează că dobânzi mai mari acasă au în alte ţări efecte le fel de intense ca în SUA.
„Efectele pe care dobânzile mai mari din SUA le au în străinătate sunt extinse, în medie la fel de extinse ca în SUA”, arată economiştii Fed Matteo Iacoviello şi Gaston Navarro.
Cercetătorii au găsit că ratele de dobândă mai mari din SUA încetinesc alte economii avansate prin efectele pe care le au asupra cursului de schimb şi comerţului. De cealaltă parte, economiile emergente sunt afectate prin intermediul a ceea ce specialiştii Fed numesc „canale de fragilitate financiară” - un concept care ia în calcul elemente precum contul curent, rezervele valutare, inflaţia şi datoria externă.
„Descoperirile noastre evidenţiază atât latura întunecată, cât şi pe cea luminoasă a reacţiei din străinătate la majorările de dobândă din SUA”, se arată în analiza citată. „În partea întunecată, aceste reacţii par să fie puternice, atât de puternice încât sugerează că economiile externe, în special cele vulnerabile, emergente, pot reacţiona la şocurile provenite de la politica monetară americană mai mult decât chiar economia americană.”
În partea luminoasă, continuă cercetătorii, descoperirile arată cum ţările care reuşesc să-şi ţină în ordine finanţele şi cheltuielile pot rezista mai bine decât ţările vulnerabile la şocurile externe.
Separat, preşedintele Fed Jerome Powell a spus că mersul gradul al băncii centrale spre dobânzi mai mari nu ar trebui învinovăţit pentru turbulenţele de pe pieţele financiare, care sunt bine poziţionate pentru a naviga prin efectele înăspririi politicii monetare în SUA. El a mai spus că influenţa Fed asupra condiţiilor financiare globale nu ar trebui supraestimată.
