Criza de energie încă mai bântuie prin Polonia, producând inflaţie şi dând motive băncii centrale să nu scadă dobânzile. Dar teama de inflaţie persistă şi în celelalte economii mari est-europene, chiar dacă preţurile par îmblânzite. Un exemplu pozitiv, Cehia se poate lăuda cu cea mai puternică deflaţie alimentară din Uniunea Europeană.
Însă în Ungaria, unde inflaţia se încadrează în banda de toleranţă a băncii centrale, continuă obsesia naţională cu alimentele tradiţionale mai scumpe acasă decât în magazinele din străinătate. Între timp, acolo preţurile anumitor servicii urcă la noi recorduri.
În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, când criza energiei a lovit regiunea şi a aruncat în aer toate preţurile, guvernul de atunci a creat ceea ce a denumit „scut antiinflaţie“, pentru consumatori acesta având forma alimentelor fără TVA şi plafonării preţurilor serviciilor, în special energiei. Acum un alt partid este la guvernare şi a venit timpul retragerii acestui scut.
În primăvară a fost reintrodusă TVA, după doi ani în care taxa pe vânzare a fost zero, rolul de supresor al inflaţiei la alimente preluându-l un război al preţurilor dus de cei mai mari discounteri din ţară. Însă pe piaţa energiei nu se duce niciun astfel de război, iar electricitatea şi gazele s-au scumpit în iulie. Rezultatul este că inflaţia generală a sărit la 4,2%, de la 2,6% în luna anterioară, arată datele preliminare ale biroului de statistică polonez. Este cel mai mare nivel de până acum în acest an.
Banca centrală, aliată cu fostul guvern, are un motiv în plus pentru a nu reduce dobânzile anul acesta. Instituţia a instrumentat un episod scurt, dar intens, de tăieri de dobânzi chiar înainte de alegerile generale din toamnă cu toate că au venit din toate părţile avertismente că în acest fel dă energie inflaţiei.
Astfel, consumatorul polonez duce în spate în prezent şi preţuri în creştere şi rate mari la credite. În iulie, faţă de iunie, alimentele s-au ieftinit, dar s-au scumpit energia şi carburanţii. În comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, totul s-a scumpit. În ceea ce priveşte salariile reale, cele mai recente date arată că acestea au avut în februarie cel mai mare ritm de creştere din ultimii 25 de ani, de aproape 10%. Dobânda de referinţă a băncii centrale poloneze este de 5,75%.
În aceste condiţii, există temeri că Taylor Swift, o cântăreaţă americană care prin concertele sale uriaşe a dat naştere unor forţe economice ce-i poartă numele, va provoca inflaţie în Polonia cu cele trei spectacole din această săptămână de acolo. Economiştii asigură că temerile nu sunt justificate.
În Cehia, cea mai matură economie din regiune, inflaţia anualizată a coborât la ţinta de 2% a băncii centrale, instituţia considerând că a fost refăcută stabilitatea preţurilor. Cu toate acestea, când a explicat de ce a redus dobânda de referinţă cu 0,5 puncte procentuale, la 4,75%, în iunie, atenţionând totodată că ar putea fi nevoie de încetinirea ritmului în care este relaxată politica monetară, instituţia a avertizat că lupta cu inflaţia nu s-a încheiat.
Există în continuare incertitudini şi riscuri inflaţioniste, printre ele fiind enumerate presiuni mai mari pentru majorări salariale în sectorul public şi privat şi „majorări salariale excesive“ în sectorul public. De aceea, bugetul de stat ar putea avea un efect inflaţionist.
Salariul mediu brut din Cehia a crescut în termeni reali (adică ajustat la inflaţie) cu aproape 5% în iunie, faţă de aceeaşi lună a anului trecut.
Tot în iunie, majoritatea alimentelor din coşul cu elemente pe baza cărora este calculată inflaţia de către institutul de statistică s-au ieftinit cu peste 20% în comparaţie cu anul trecut. Dar preţurile alimentelor sunt în general volatile. Din această cauză toată lumea este cu ochii pe preţurile cerute de producători.
Ungaria, cea mai volatilă economie din regiune, a avut o inflaţie de 3,7% în iunie, nivel aflat în banda de toleranţă a băncii naţionale. Datele de la institutul de statistică maghiar arată că presiunile inflaţioniste slăbesc pe toate fronturile în afară de servicii, unde preţurile au urcat cu aproape 10% în ritm anualizat.
Alimentele s-au scumpit cu „doar“ 1,1%. Analiştii se aşteaptă ca inflaţia să varieze între 4% şi 5% până la finalul anului, un motor fiind accelerarea creşterii economice în semestrul doi. Însă economia maghiară a surprins pe toată lumea în trimestrul doi şi a scăzut. Cu toate acestea, aproape că nu trece zi fără ca vreo publicaţie maghiară să nu scrie despre cât de mult se scumpesc serviciile popularelor băi publice din Budapesta.
24.hu notează că ştrandul Dagály, deţinut de stat, va majora „drastic“, cu 15%, preţurile în august. Adica va scumpi biletele şi abonamentele peste nivelul inflaţiei. 24.hu face o paralelă între evoluţia preţurilor şi asigurările guvernului că inflaţia frânează şi este sub control. Însă scumpirile înseamnă tocmai inflaţie. Economx.hu arată că anul trecut profiturile celor mai mari ştranduri din Budapesta au crescut cu 24%, la 161 milioane euro.
Într-un caz, creşterea a fost de 40%. Ştrandurile au un rol social aparte pentru unguri. Legat de mâncare, Pénzcentrum scrie despre cum o marcă locală de hungaricum, un condiment specific Ungariei, este cu 70% mai ieftin într-un magazin din Italia decât într-unul din ţara de origine. Însă multe alte produse ungureşti sunt mai ieftine în străinătate.
De vină, explică Lajos Braunmüller, editor la Agrárszektor, sunt mediul economic şi reglementările diferite. Ungaria s-ar putea să aibă TVA mai mare, taxe post-ambalare mai mari şi costuri de retail superioare. De asemenea, inflaţia mai mare din Ungaria poate împinge în sus costurile operaţionale. În plus, nu poate fi neglijată nici lipsa competiţiei. O piaţă mai mare, cu mai mulţi jucători, este mai competitivă. Ungaria este o piaţă mică.
