În anul 2009, un fugar de naţionalitate kazahă a aranjat o întâlnire la Londra cu şeful unei agenţii internaţionale de servicii secrete. Este vorba de Mukhtar Ablyazov, politician, economist şi om de afaceri, acuzat că ar fi sustras miliarde de dolari din BTA Bank, în timp ce era preşedinte al băncii, şi care a fugit în Knightsbridge, Marea Britanie, unde a cerut azil, potrivit Financial Times.
Mukhtar Ablyazov este un bărbat mic de statură, cu privirea măruntă, în jurul vârstei de 40 de ani, care a fugit în Marea Britanie la începutul aceluiaşi an în care guvernul se pregătea să naţionalizeze banca. Atât de mulţi bani ar fi furat Mukhtar Ablyazov, încât duşmanii lui l-au numit pe acesta „Bernie Madoff de stepă”, fiind etichetat ca unul dintre cei mai mari escroci din istorie.
Controversatul Mukhtar Ablyazov a fost unul dintre puţinii membri din elita kazahă care a îndrăznit să treacă peste Nursultan Nazarbayev, conducătorul fostei republici sovietice încă din 1989. Părerile despre marele jaf al bancherului fugar au fost, după cum susţine chiar Mukhtar Ablyazov, doar o vendetă impusă de un regim care se îndesa cu averea furată. Ablyazov a încălcat codul loialităţii – o nelegiuire pe care Nursultan Nazarbayev nu o va permite, a crezut el, să treacă nepedepsită. „Am văzut spioni în jurul meu şi am vrut să angajez un grup pentru a contracara ceea ce făceau spionii”, a spus Ablyazov.
Omul pe care Ablyazov urma să îl întâlnească era Ron Wahid, fondator al Arcanum Global, o agenţie privată de informaţii secrete. Oamenii care au colaborat cu Ron Wahid au spus că acesta a dat indicii despre cum ar fi lucrat cu agenţiile americane de informaţii, asta înainte de a înfiinţa Arcanum, în anul 2006. Conducerea Arcanum a fost „binecuvântată” cu spioni de top, printre care şi fostul lider al Mossad-ului (serviciul de informaţii externe al Israelului –n. red), Meir Dagan.
Wahid – un om solid care călătoreşte cu un avion privat, se amestecă printre oameni de afaceri şi mărturiseşte că echipa sa are parte de informaţii top secrete din partea Statelor Unite.
Născut în anul 1963, într-o familie modestă dintr-un sat din Kazahstan, la graniţa cu Rusia, Ablyazov a renunţat la o carieră promiţătoare în fizica nucleară pentru a îmbrăţişa capitalismul din Vestul Sălbatic, asta după ce comunismul s-a prăbuşit.
„Nu existau legi. Am intrat în afaceri din întâmplare”, îşi aminteşte el. Prin importul de fotocopiatoare, faxuri şi computere, acesta a făcut rapid destui bani pentru a cumpăra o casă pentru familia sa. În anul 1998, a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară, cu o avere de aproximativ 300 milioane de dolari.
Ablyazov recunoaşte că i-a cerut lui Wahid să îşi dovedească potenţialul prin furnizarea unor informaţii valoroase despre Nazarbayev, dar acesta i-a oferit doar documente pe care le avea deja. Ablyazov a devenit suspicios la adresa lui Wahid, despre care credea, de fapt, că lucra pentru regimul lui Nazarbayev. În timp ce asculta descrierea serviciilor oferite de Arcanum, omul de afaceri a început să creadă că întâlnirea cu furnizorul lui de informaţii este o capcană concepută pentru a-l atrage în activităţi ilegale în Marea Britanie, unde a solicitat azil, şi a decis să nu angajeze compania lui Wahid. Aceste întâlniri de la Londra aveau să fie una dintre cele mai mari „lupte” pe care „industria secretelor” avea să o ducă.
Nursultan Nazarbaev, omul din vârful piramidei, îşi cimentase puterea, cei apropiaţi lui făceau avere, iar banii curgeau din petrolul obţinut de pe câmpiile caspice ale Kazahstanului. Acesta ar fi deţinut conturi bancare elveţiene cu 85 de milioane de dolari din mită, potrivit unei anchete din 2003.
La începutul acestui secol, Ablyazov a început să amestece politica cu afacerile. Acesta a devenit ministrul Energiei în anul 1998, demisionând anul următor. Nazarbaev l-a chemat pe Ablyazov la reşedinţa sa. După spusele lui Ablyazov, preşedintele a dorit ca jumătate din acţiunile BTA Bank să îi fie transferate lui, pentru a se asigura de loialitatea omului de afaceri. Nu s-a ajuns la astfel de înţelegere, iar relaţiile s-au deteriorat şi mai mult atunci când Ablyazov şi alţi 20 au anunţat formarea partidului Democratic Choice of Kazakhstan (DCK).
Ablyazov a fost închis în 2002, pentru abuz în serviciu, acesta a fost eliberat un an mai târziu, după ce i-a promis lui Nazarbayev că se va abţine de la politică, dar în scurt timp a început să finanţeze în secret partidele de opoziţie. Ablyazov şi-a păstrat interesul faţă de BTA Bank, deţinută în numele său de un asociat de încredere, iar în anul 2005 a devenit preşedinte al băncii. În ianuarie 2009, după ce a devenit din ce în ce mai clar că guvernul se pregătea să naţionalizeze BTA, Ablyazov a fugit în Londra.
Kazahstanul, o ţară cu 18 milioane de persoane, a contribuit în mod disproporţionat de mare în industria de informaţii private. Oligarhii şi-au turnat averile în activele occidentale şi şi-au listat companiile pe bursele din afara Kazahstanului.
Cazul lui Ablyazov a fost ca un „jgheab” de alimentare al informaţiilor secrete corporative.
Peter Sahlas este un avocat canadian specializat în drepturile omului. Sahlas are înfăţişare tinerească, dar tenace în munca sa. Acesta a lucrat la cazul lui Ablyazov, atunci când acesta a fugit la Londra. Pe cealaltă parte, un alt avocat îl acuză pe Ablyazov de ignorarea dovezilor că ar fi încălcat legea. Dar, tânărul Peter Sahlas credea cu tărie în clientul său, altfel nu ar fi petrecut ani de zile apărându-l pe Ablyazov, uneori neplătit, scrie Financial Times. „Uneori unele chestiuni sunt mai importante decât banii”, a spus Sahlas. „Ca atunci când cazul unui client este o chestiune de viaţă şi de moarte”.
Un mesaj de la un număr necunoscut de Sahlas, semnat în primă fază cu „PR”, a venit ca o ameninţare la adresa lui Ablyazov şi a avocatului său, după care s-a dovedit a fi din partea lui Petrick Robertson, cu o carieră de 25 de ani, în ceea ce el numeşte „consilier strategic de comunicare”. Acesta a încercat să păteze imaginea mai multor figuri publice, printre care şi a dictatorului cilian Augusto Pinochet şi a politicianului Jonathan Aitken.
Ablyazov a petrecut trei ani în închisorile franceze. Pe data de 9 decembrie 2016, Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanţă din Franţa, şi-ar fi anunţat decizia prin care acesta să fie extrădat Rusiei. Prim-ministrul francez, Manuel Valls, a aprobat cererea de extrădare rusă, care a avut prioritate faţă de cea a Ucrainei. Doar o dată, în 1977, Consiliul a refuzat cererea de extrădare.
Procuratorii ruşi au deschis propriile investigaţii privind activităţile lui Ablyazov în Rusia, unde BTA Bank avea o filială. E-mailurile scoase la iveală au sugerat că reprezentanţi ai regimului Nazarbayev au exercitat influenţă asupra probelor încriminatorii ale lui Ablyazov şi a asociaţilor săi din Rusia.
În luna iunie a acestui an, o instanţă kazahă l-a condamnat pe Ablyazov, pentru delapidare, corupţie şi organizarea unui grup infracţional, la 20 de ani de închisoare.
