La baza industriei nucleare a Iranului ar fi trebuit să stea două reactoare germane. Era pe vremea când această ţară din Orientul Mijlociu era deschisă către Occident. Companiile germane vedeau în Iran şi în acea parte din lume o alternativă bună la piaţa europeană, saturată de prezenţa americanilor. Apoi a venit Revoluţia Iraniană din 1979, s-a schimbat regimul, iar companiile europene s-au retras pentru că nu şi-au mai primit banii. Cele două reactoare ale centralei Bushehr au rămas terminate în proporţie de 50%, respectiv 85%. Acestea au fost apoi afectate de războiul dintre Iran şi Irak. Sancţiunile americane au pus capăt oricăror speranţe pentru ele. Regimul de la Teheran nu a renunţat la ambiţiile nucleare şi în lipsă de alţi prieteni a apelat la Rusia, care a construit la Bushehr un reactor, nu fără peripeţii. Partea iraniană a cerut ca tehnologia şi componentele lăsate în urmă de companiile germane să fie integrate în noul reactor, ceea ce ruşii au făcut, cu probleme. În lipsă de specialişti ruşi, la proiect au lucrat şi ucraineni. Iar la un moment dat furnizorul rus de tehnologie a vrut să se retragă din cauza problemelor cu finanţarea.
În cele din urmă, reactorul a fost conectat la reţeaua de electricitate iraniană în 2011. Între timp, deşi mare producător de petrol şi gaze, ţara a început să se confrunte cu penurii severe de electricitate. Drept urmare, anul trecut autorităţile iraniene au semnat cu Rusia un acord de 25 de miliarde de dolari pentru construirea a încă patru reactoare, la Sirik. Zilele trecute, după ce SUA şi Israel au început să bombardeze Iranul, compania rusă Rosatom a anunţat că a suspendat activitatea la centrala nucleară Bushehr. Acolo lucrează 639 de ruşi. Statele occidentale suspectează că sub umbrela proiectelor nucleare civile conducerea Iranului ascunde eforturi de a produce arme nucleare.
